Mai întâi a închis Casa de Cultură a Oradiei. Însă, cum cultura orădeană n-a început cu Bunoiu, probabil că va supravieţui şi fără el, mai cu seamă că şi acesta, la rându-i, era cam certat cu diplomaţia. Iată că acum primarul a închis şi Moszkva Caffe – un soi de casă de cultură neoficială a oraşului, măcar pentru orădenii cu un stil de viaţă mai puţin fandosit şi conformist.
Desigur, a închis-o temporar. Şi evident, există ceva reclamaţii în spate. Însă n-am mai pomenit ca în jurul unui club, cafenea sau ce-o mai fi, să fie linişte precum în jurul cimitirului Rullikowski.
Oricât am obosi în retorica liniştii la care au tot dreptul vecinii, se cade să ne uităm şi peste gard. Cam peste tot în lume, locurile unde oamenii merg să se distreze/culturalizeze/relaxeze nu sunt în mijlocul câmpului. Nu vreau să cred că Primăria ar fi în stare să le ceară localurilor să se mute din Centru doar pentru ca doi-trei pensionari să doarmă mai bine. Până la urmă, acelaşi Bolojan le cerea nu demult bătrâneilor şi a altor proprietari impotenţi financiar să se mute din oraş, dacă nu-s în stare să-şi renoveze faţadele. Argument tot în favoarea introducerii unei noi taxe locale: taxa pe faţade.
Este adevărat că aceste cluburi/baruri sau oricum le-om fi numind, provoacă, pe alocuri, neplăceri riveranilor. Dar, hai să fim serioşi, până la urmă care este interesul Primăriei? Să păstorească peste o Oradie ultra-liniştită şi, deci, plictisitoare?! Orice oraş cu pretenţii de dezvoltare susţinută are şi o viaţă de noapte atractivă. Merg mână-n mână. Oamenii care muncesc ziua au tot dreptul să se distreze noaptea. Sigur, cu păstrarea decenţei şi cu măsurile de precauţie fonică de rigoare.
Am fost şi eu de câteva ori prin Moszkva. Şi, din ce-am constatat, probabil că localul are probleme cu antifonarea. Tot ce-i posibil că s-a dat muzica tare şi după ora 10 seara. Dar, vorba aceea, poţi găsi pete şi-n soare. Trecând peste aspectele criticabile ale clubului, îmi pare un gest cât se poate de nepotrivit, ursuz chiar, să închizi, cu titlu de exemplu, tocmai acel local care promovează cu adevărat activităţi culturale în spaţiul său.
Un alt aspect deloc neglijabil: Moszkva s-a dovedit deja a fi un local în care ungurii, românii şi oricare alte naţii se pot intersecta cu adevărat la ceas de seară, preţ de-o bere, două, trei… Cât să se cunoască mai bine. Şi aşa apar destule disensiuni, stimulate, mai ales, de mediul politic. Nu şi în Moszkva Caffe. Nu-mi vine să cred că un tip inteligent, aşa cum e Bolojan, nu cunoaşte aspectul acesta. Într-un oraş ce se dă multicultural, să pui lacătul tocmai pe o “pâlnie” a cunoaşterii interetnice şi interculturale, îmi pare o decizie cel puţin inoportună, ca să mă exprim diplomat.
Înţeleg frustrarea administratorului Fesus Levente şi a celor din “Fan Club Moszkva” atunci când reclamă faptul că fix pe ei i-a văzut “bau-baul” Bolojan, din noianul de cluburi ce sparg difuzoarele la orele mici ale dimineţii. Tocmai pe ei, cei fără de fiţe, fără ghiuluri, cei care nu aruncă cu bani în lăutari şi nu-şi etalează ostentativ BMW-urile, aşa cum se întâmplă pe str. Alecsandri. Dacă şi-au găsit să dea pe cineva exemplu, cred că primarul şi “dulăul” său, comisarul-şef Laza, s-au gândit prost. Sau, mai degrabă, poate n-au gândit deloc.
Citiți principiile noastre de moderare aici!