Ovidiu Pop, fost preot al Bisericii cu Lună din Oradea, a fost condamnat, pe 11 februarie 2021, la 9 ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală. El a fost acuzat că a condus o rețea infracțională care se ocupa de achiziția intracomunitară de carne. Fostul preot a fost judecat și condamnat pentru că a înregistrat mai multe facturi fictive de achiziție de la firme-fantomă, pentru a nu plăti taxe la stat. Prejudiciul de care a fost acuzat este estimat la peste 1,8 milioane de euro.

[eadvert]

Procesul preotului a început în anul 2014, moment în care a fost dat afară și de biserică. Curtea de Apel Oradea a pronunțat pe 11 februarie 2021 sentința de condamnare, însă atunci când a fost căutat de poliție pentru a fi încarcerat, omul a fost de negăsit. Astfel, a fost dat în urmărire națională și în consemn la frontieră și urmează să fie dat și în urmărire generală.

La o săptămână de la primirea sentinței, fostul preot a reacționat printr-un video postat pe youtube, pe care l-a intitulat „Cât mai valorează viața unui om?”. El susține că „povestea pe care jurnaliștii au prezentat-o nu este povestea mea”.

Presiune socială

În pledoaria postată pe internet, preotul se întreabă de ce a reprezentat un pericol social și a fost plasat în arest preventiv, câtă vreme criminali și violatori periculoși au fost judecați în arest la domiciliu sau sub control judiciar.

„Vreau să vă spun povestea mea și să vă pun întrebări la care eu nu am răspuns. Poate cineva din sistemul acesta juridic mă poate ajuta să găsesc răspuns la întrebările mele. Poate că într-un târziu și întrebările mele vor găsi răspunsul cuvenit. Pentru că ceea ce am primit eu ca răspuns în urmă cu trei zile nu este răspunsul la întrebările mele.

În 2014, când începe această poveste, cineva și-a permis să țină oamenii în arest doar în baza prezumției rezolnabile că s-a săvârșit o infracțiune și s-a stat în arest 79 de zile, pentru că la momentul respectiv s-a spus că reprezentăm un pericol social.

Un răpitor și un violator este cercetat liber – arestul la domiciliu este stare de libertate. Pentru că în accepțiunea aceasta nu este un pericol social. Pentru că nu s-a creat presiune socială. Societatea nu a ieșit în stradă să ceară linșarea acestui om. Probabil că așa o fi.

Sigur că atunci când sistemul dorește, poate să creeze presiune socială, pentru că dă bine pe sticlă să ai un preot încătușat și condamnat și să-l porți pe holurile tribunalelor ani de zile. În baza a ce? Nu știu, pentru că probatoriul este o poveste.

Nu știu de ce am fost considerat un pericol social, chiar nu îmi dau seama pentru cine am reprezentat un pericol social. Apropo, nu știu de ce află presa rezultatele unor expertize și a unor sentințe juridice chiar înaintea învinuiților și sau a inculpaților, până nu devin publice. Atunci au fost aduse la tribunal toate televiziunile din țară. Acum, presa online a știut sentința înainte ca ea să fie publicată pe site-ul instanței de judecată din Oradea.

Presupun că faptele mele în această accepțiune stârnesc o stare de frică generală sau o rumoase socială de amploare, iar oamenii consideră că faptele mele le pun în pericol viața și existența.

Astăzi însă violatorii sunt eliberați dacă nu se creEază presiune socială, iar criminalii primesc sentințe ridicole”, a transmis fostul preot.

Ridicol

El a evidențiat diferența dintre pedeapsa de 9 ani cu executare, pe care care i-au aplicat-o judecătorii Curții de Apel Oradea, și cea de 6 ani încasată de un individ care a comis o crimă cu zeci de lovituri de cuțit în spatele victimei,

„Este o diferență între asta și nouă ani pentru fapta de care am fost învinuit”, a spus fostul preot al Bisericii cu Lună.

„Dar un om care vrea să realizeze ceva în viață, care vrea să creeze un impact social, un impuls social pozitiv în societate, care pune pe masă pâinea pentru zeci de familii ale angajaților lui, primește o sentință, în felul ei tot ridicolă, pentru că a supărat pe cineva, poate chiar pe cineva cu ochi albaștri, pentru că nu a vrut să se înroleze într-un partid (da, mi s-a cerut, de două ori, dar nu am vrut și nu vreau).

Mă întreb de ce pe toată perioada arestului, pentru că în perioada cercetărilor nu s-a făcut acest lucru, nu m-a întrebat nimeni de partea mea de poveste? Pentru că în cele aproape trei luni de arest preventiv, nu mi-a luat nimeni o declarație. Mai mult decât atât, pe toată perioada judecății de fond, mi s-au schimbat patru complete de judecată. De ce?

Cum se poate ca judecătorul care decide privarea de libertate a unei persoane (și nu e puțin lucru să privezi de libertate pe cineva) să fie trimis în judecată pentru fapte de corupție și pentru abateri disciplinare, iar asta să nu ridice semne de întrebare, acolo unde ar trebui să ridice semne de întrebare?

Una dintre marile întrebări fără răspuns pe care le am în această poveste, legată de judecătorul care promulgă sentința mea, este: cum se poate ca domnul judecător, cu un an înainte să nu fi fost găsit apt pentru ocuparea unui post de conducere (a Judecătoriei Salonta). El a fost găsit inapt din punct de vedere psihologic? Dar, după ce în 2018 ies câteva sentințe călduțe pe tavă, devine apt și primește acest post, de președinte al Judecătoriei Salonta”, mai spune Pop în video-ul postat pe youtube.

„Copy-paste”

Acesta mai acuză și că sentința din 2018 (pronunțată de Tribunalul Bihor – n.r.), „este copy paste după rechizitoriul procurorului de caz”.

„S-a luat text din rechizitoriu, s-a pus într-un alt format și s-a pus în sentință. Care rechizitoriu, din 2014, este același (știu de la alt avocat, o doamnă care a apărat pe cineva în respectivul dosar) cu unul mai vechi, cu vreo doi ani în urmă, care spunea: «povestea era aceeași, s-au schimbat datele, sumele și numele». Pot să îmi pun niște întrebări și în sensul acesta: de ce se pot petrece lucrurile în felul acesta? Pentru că umblăm în instanță – dacă ajungem în instanță, să ne căutăm dreptatea. Iar ea vine sau nu.

De ce oare nu se ia în considerare o expertiză financiar-contabilă, care a fost întocmită la cererea instanței, de către expertul desemnat de instanță? Nu se ia în considerare pentru că spune că SC Varadia Business și-a îndeplinit toate obligațiunile fiscale către statul român și nu poate fi acuzată de această faptă de evaziune. Dar toate lucrurile acestea nu au avut nicio relevanță pentru instanță.

Mai mult, am fost trimiși în judecată și judecați pentru un prejudiciu estimat și nu cert. S-au făcut niște calcule și o expertiză a ANAF-ului foarte târziu, după prima sentință.

Dacă unii dintre furnizorii mei nu își plătesc taxele către stat, de ce le pui în cârca mea?! Ce treabă am eu, când aceeași expertiză și actele întocmite în dosar de procurori recunosc că societatea comercială (la care eu am fost doar asociat, un investitor, nu am fost niciodată administrator, nu am semnat niciodată documente care privesc administrarea societății) și-a achitat dările către stat. De ce eu, care mi-am plătit toate dările către statul român, sunt acuzat că unii dintre furnizorii mei nu și-au plătit taxele către stat? E treaba mea? Cum să-I oblig eu să-și plătească taxele către stat?”, se mai întreabă acesta.

„Cam mult”

El a arătat că în dosare mari de evaziune și corupție, cu răsunet, dar cu nume mult mai cunoscute în România, se primesc sentințe mult mai blânde, de doi – trei ani de privare de libertate.

„Mă întreb de ce instanța de fond nu a găsit destul de important să caute persoanele vinovate de aceste fapte, care au stat în spatele acestor societăți și care nu și-au plătit dările către statul român. Noi am făcut aceste cereri, am făcut aceste demersuri, nu s-a întâmplat niciodată. Aș putea spune că demersurile sau implicarea autorităților române au fost laxe”, a mai zis Ovidiu Pop.

El susține că a fost învinuit de ceva ce nu a făcut și că a cerut „doar o șansă se apere, dar nu i s-a dat”.

„Nouă ani e cam mult, atâta vreme cât un criminal a primit 6 ani, atâta vreme cât violatori cunoscuți sunt cercetați în stare de libertate. Nu este doar cazul de la Brăila. Sunt cazuri din Oradea, unde violatorii au fost cercetați în stare de libertate. Am cerut doar să mi se dea șansa să îmi caut și să îmi arăt dreptatea. Nu am avut și nu am această șansă. Aceasta este lupta mea”.

Pe jos la Haga…

Omul a făcut un apel la persoanele care pot să-l ajute să își găsească dreptatea mai departe. El spune că este decis să ajungă la instanțele de la Haga, ori la Strasbourg, pentru a-și dovedi nevinovăția.

„Dacă cineva poate să mă ajute să îmi găsesc dreptatea, dacă cineva din sistemul juridic sau din afara sistemului juridic știe cum pot să mă apăr mai departe, puțin ajutor mi-ar fi de mare folos. Avocatul meu este un erou. Familia mea, cei dragi mie, sunt niște eroi. Dar nu este de ajuns. Îmi caut în continuare dreptatea! Dacă acesta este statul de drept din țara mea, dacă acolo nu pot să îmi caut dreptatea, o voi căuta în alte părți. Dacă trebuie să merg pe jos, așa cum au făcut-o străbunii mei, căutând dreptatea în alte părți, voi merge și eu pe jos, la Haga, la Strabourg, la Paris, unde va fi nevoie. Dar trebuie să mă ascultați și pe mine! Istoria pe care ați prezentat-o nu este istoria mea. Povestea pe care ați prezentat-o nu este povestea mea!”, a încheiat fostul preot.

Fost preot la Biserica cu Lună, condamnat și dat în urmărire națională