– Debutul în noul sezon se apropie, este un meci așteptat de tine?
Claudiu Keșeru: Încă din 9 ianuarie când ne-am pus la treabă, toți oamenii din club am muncit cu gândul la acest meci, primul al sezonului. Ne-am dorit să fim pregătiți din toate punctele de vedere. Consider că suntem în grafic, în ciuda câtorva alerte din punct de vedere fizic, care erau oarecum de așteptat în condițiile în care a trebuit, din cauza vremii, să ne antrenăm mai mult pe teren sintetic, mai des decât ne așteptam.
– Cum ai caracteriza cele aproape șapte săptămâni de muncă în noua funcție la FC Bihor?
CK: Din punctul meu de vedere au fost săptămâni foarte reușite. Mi-am făcut o auto-analiză în care mi-am dorit să fiu cât mai exigent. Dacă ne raportăm la ce am găsit în 9 ianuarie, cred că am luat un avans considerabil. Sunt foarte mulțumit că am reușit să reducem din costuri, să aducem un echilibru la nivelul lotului, încât să nu fie mai mult de doi jucători pe fiecare poziție, astfel ca antrenorul să poată lucra cât mai bine. Am reușit să integrăm câțiva tineri din Centrul de copii și juniori, cărora le-am dat minute în ultimele jocuri de pregătire. Am înscris multe goluri, am găsit poftă de joc și o căutare individuală de îmbunătățire a performanțelor, atât la nivelul jucătorului, cât și a staff-ului. Am găsit o îmbunătățire și la nivel administrativ, căi de comunicare, gestionarea unor situații. Încă lucrăm, indiferent de cât de bine am face lucrurile, putem să le facem și mai bine și mai rapid, încât să eficientizăm absolut tot. O chestie pe care am menționat-o încă din primul moment a fost ieșirea din zona de confort, care din punctul meu de vedere s-a produs aproape în toate segmentele posibile.
– Ai venit direct de la antrenament, cum au decurs exercițiile de finalizare, pentru că avem nevoie de goluri și în campionat?
CK: Mi-a fost greu să-i opresc la final pe băieți. Ceea ce mi-a plăcut a fost entuziasmul arătat de ei. Să pot să-i ajut pe o chestie specifică, în care nu vorbesc din cărți, e promițător. Tot ce le spun am putut să exersez, în momentul în care le ceream o execuție puteam să le și arăt, să le exemplific ce le cer. În momentul când abordezi situația cum trebuie șansele de reușită cresc. Fiecare situație din meci trebuie tratată cu aceea foame de a înscrie și cu responsabilitate, asta încerc să le insuflu.
– Ești mulțumit de campania de achiziții din această iarnă?
CK: Da, total. A corespuns exact nevoilor pe care le-am setat încă de la început. Toți jucătorii s-au integra, am reușit să-i aducem din punct de vedere fizic la nivelul la care ne așteptam înaintea primei etape din 2025. Ultimele două jocuri de amicale au corespuns din punct de vedere al stării de spirit, ultima săptămână la fel. Sunt conștient că la primul meci, indiferent de ce s-a întâmplat în ultima perioadă, săptămână de săptămână trebuie să ne reinventăm, să redemonstrăm. Aș vrea să văd o față cât mai aproape de ceea ce cred că s-a întâmplat în această perioadă de pregătire la meciul de sâmbătă.
– Va fi primul tău meci în care vei sta pe margine și nu vei mai putea să intri pe teren să schimbi ceva. Pulsul va fi altul, trăirile vor fi altele…
CK: Cu siguranță pulsul va fi mult mai ridicat. Am fost în tribună la meciuri, dar nu am fost implicat activ. Mai am și eu de învățat cum să gestionez aceste momente, din postura omului care poate să gestioneze majoritatea momentelor premergătoare meciului. După ce se fluieră începutul jocului, mai există o posibilă intervenție la pauză. Va fi un lucru nou și pentru mine, mai am de învățat, dar nu cred că există un lucru pe care nu-mi doresc să-l învăț atâta timp cât nu devin mai bun.
– În meciurile de pregătire am avut 20 de marcatori, ceea ce nu arată neapărat o dependență de anumiți jucători, chiar dacă Chirițoiu și Hora au fost golgheteri. La ce să ne așteptăm în campionat?
CK: Mi-a plăcut întotdeauna să am principalul marcator să-mi fie atacant. Îmi place ca atacantul să înscrie, să se regăsească de a avea trei-patru ocazii de a marca pe meci, să fie principala gură de foc. Dar în același timp sunt conștient că în momentul în care atacantul înscrie, toată atenția este asupra lui și trebuie să existe și alți jucători care să preia această responsabilitate, pericolul să vină din toate părțile. Scopul e să avem o echipă dinamică în care toți jucătorii din zonele ofensive să apară la finalizare. E un lucru de durată, dar sper să se vadă încă de sâmbătă.
– Meciurile din pregătire au fost jucate în compania unor adversari inferiori valoric. Nu îți este teamă că în mintea jucătorilor s-ar putea instaura o stare de automulțumire după victoriile la scor obținute?
CK: Nu am pus accent pe rezultatul în sine. Ne-am fi dorit adversari de o categorie și mai înaltă ca noi, dar ne-am adaptat la situație. Ideea e să nu ne raportăm la rezultat, la adversar, pentru că rezultatul nu-l poți controla. Putem încerca să controlăm fazele jocului, starea de spirit, poziționarea noastră față de anumite situații. Nu îmi fac nicio grijă referitor la starea de spirit, la o posibilă automulțumire, la zona de confort de care vorbeam și am insistat foarte mult.
– Practic aceste meciuri au ajutat la formarea unui stil de joc
CK: Da. Un stil de joc care ne permite să jucăm ceea ce echipa e dispusă, ceea ce profilul jucătorilor permite. Îmi doresc o echipă agresivă, dinamică și dominantă. Nu vreau să văd o echipă care se adaptează în permanență la adversar, asta e clar. Vreau o echipă care să-și impună stilul de joc și în pregătire s-a văzut acest lucru.
– Un mesaj pentru suporterii bihoreni?
CK: Aș dori să le transmit că tot ceea ce facem noi are nevoie de susținere. Atâta timp cât vom fi împreună cred că putem să realizăm ceva ieșit din comun și cred că asta își dorește orice suporter. Mi-aș dori ca fiecare jucător din această echipă să simtă atât responsabilitate, cât și mândrie, dar mai ales susținere. Pentru că ei ca și stare de spirit vor fi prezenți, iar rezultatele sunt până la urmă parte din responsabilitatea mea. Când va fi greu să se îndrepte lumea către mine, când vor fi rezultate să-i felicite pe jucători.
Trimite articolul
Xpăi, cine nu își dorește așa ceva?
Un om fals, rau si un papagal. Sarmasan 2