Cu ei au luat-o şi pe Molda, căţeaua lor. În pădure cei doi au auzit un răcnet şi şi-au dat seama că era un zimbru. L-au urmărit zile întregi, dar nu se lăsa prins. Molda a fost cea care a obosit fiara până ce aceasta a căzut la pământ şi a fost prinsă. Pentru a o recompensa, Dragoş a dat numele ţării, dar şi apei care precea pe acel pământ – Moldova. În urmă cu câteva săptămâni, înainte de sfintele sărbători de Paşti, am avut ocazia să vizitez acele locuri pline de istorie, în excursia pe care am făcut-o împreună cu doamna învăţătoare Stela Tăut şi cu colegii din clasa a IV-a B de la Şcoala „Nicolae Bălcescu”, în partea de nord a Moldovei, adică în Bucovina.
Acolo am vizitat mai multe mănăstiri, în mare parte ctitorite de domnitorul Ştefan cel Mare: Mănăstirea Voroneţ, cu albastrul ei unic; Mănăstirea Putna, unde Ştefan cel Mare îşi doarme somnul de veci; Mănăstirea Neamţ, cu icoanele Maicii Domnului, cea cu trei mâini şi cea făcătoare de minuni, cu osoarul unde odihnesc sute de călugări; Mănăstirea Humor cu povestea ei despre albinele care au alungat duşmanii turci; Mănăstirea Suceviţa cu scena Judecăţii de Apoi şi cu pictura exterioară frumos păstrată de atâtea sute de ani; Mănăstirea Agapia, pe dinafară albă ca o lebădă, iar pe dinăuntru îmbrăcată în picturile lui Nicolae Grigorescu care îţi taie răsuflarea prin frumuseţea lor; Mănăstirea Văratec. Nu voi uita dulceaţa şi aroma şerbetului de trandafir făcut de măicuţe.
Pe lângă aceste mănăstiri, construite acum sute de ani, am vizitat două mănăstiri noi: Cămărzani, de o frumuseţe deosebită, şi Recea.
Privelişti extraordinare
În această excursie am vizitat şi cetăţile Neamţ şi Suceava, unde am trăit aevea scena cu Muma lui Ştefan cel Mare care îl trimite înapoi pe fiul său la luptă, când acesta se întoarce învins, şi Muzeul de Istorie din Suceava. Aici am văzut Sala Tronului şui Ştefan cel Mare, cu manechine în mărime naturală, cu costume frumoase, pline de broderii şi pietre scumpe, şi am ascultat un fragment din piesa de teatru Apus de Soare. Nu voi uita nici sperietura trasă la Castelul Dracula, dar nici Chilia lui Daniile Sihastrul, sfătuitorul lui Ştefan cel Mare.
În afară de toate aceste minunăţii, am văzut şi case memoriale (Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga). Un alt loc care mi-a plăcut a fost Muzeul Ouălor de la Vama.
În această excursie am văzut o parte din ţară şi o parte din formele de relief despre care am învăţat la Geografie. Cele mai frumoase privelişti ni le-au oferit Cheile Bicazului şi Pasul Tihuţa. Este extraordinar cum munţii, ca nişte prieteni, vin unii la alţii să se îmbrăţişeze. Dar am văzut şi minunile subterane de la Salina Praid, dar şi Lacul Roşu, care pe atunci era îngheţat.
Am ajuns acasă foarte obosită, dar cu amintiri grozave. Păstrez cu drag eşarfa, semnul nostru distinctiv, în culorile mărţişorului. Ea o să-mi amintească de tot ce am văzut şi am trăit în cele patru zile din „Şcoala altfel”
Georgiana Baziliu, clasa a IV-a B, Şcoala cu clasele I-VIII „Nicolae Bălescu” Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!