Câinii şi visele

De cele mai multe ori, ne amuzăm privindu-i cum dorm: pe spate cu lăbuţele ridicate, cu capul pe labe şi tolăniţi asemeni unei broscuţe, punând stăpânire pe perna pe care dormim, făcându-se colac în coşul unde nu mai are acces nimeni altcineva, mai sforăind uneori şi făcându-ne să avem câteva „ore albe” dintr-o noapte sau ziua-n amiaza mare, uneori mişcând din nas, mustăţi sau lăbuţe.

Cine poate şti oare ce se întâmplă în mintea unui câine în timp ce doarme? Nici măcar cercetătorii ce şi-au dedicat ani importanţi din viaţa lor studiului somnului animalelor nu pot da încă un răspuns.

Poate un Doberman să viseze că înşfacă un spărgător ce apare pe neaşteptate în casa stăpânilor? Sau un Beagle cum fugăreşte un iepure pe un câmp deschis? Sau poate un Bulldog ce sforăie de mama focului se răsfaţă în vis în faţa unui castron plin cu mâncare?

Primele studii în acest domeniu, care au avut succes, au fost înfăptuite la începutul anilor 60 şi au dovedit că şi câinii visează şi că oamenii nu sunt singurele fiinţe care pot dormi profund. Conform cercetărilor, somnul oamenilor trece prin cinci faze a câte 90 de minute fiecare, care se repetă pe parcursul nopţii. În cazul câinilor, activitatea cerebrală din timpul somnului se împarte în două faze care durează fiecare cam 30-45 de minute, în funcţie de talia şi vârsta câinelui. În prima fază câinele se relaxează, respiraţia este scăzută şi ritmică, presiunea sângelui şi sistemul metabolic scad de asemenea. Acesta este momentul în care câinele este capabil să se trezească chiar şi la sunetul unei pungi fâşâite la câteva camere distanţă sau să simtă mirosul unei fripturi ce se prepară undeva în curtea unor vecini.

Aşadar, a dormi nu este totuna cu a fi aproape mort. Ca şi în cazul nostru, în timpul somnului, câinii lasă deoparte stimulii care nu prezintă nici o importanţă pentru ei. Când vine însă vorba de mâncare, lucrurile se schimbă. În lista celor mai importante lucruri a unui câine mâncarea ocupă primul loc. Aşa se explică faptul că în secunda asta îl vedem dormind şi în cea imediat următoare e în stare să îţi ia friptura din farfurie. A doua fază a somnului este cea în care apare mişcarea alertă a pleoapelor şi…visele. Respiraţia devine alertă şi neregulată, câinele începe să-şi mişte urechile, lăbuţele şi mustăţile, muşchii de pe faţă şi de pe torace devin rigizi. Aceasta este faza de maximă activitate cerebrală, când este cel mai greu să trezeşti un câine. Somnul însoţit de vise apare cel mai des la căţeii mici şi la câinii veterani. Cercetătorii nu pot spune cu siguranţă ce anume face ca un câine să nu mai aibă vise în perioada adolescenţei şi a maturităţii. Pentru a avea un somn profund, însoţit de vise, un câine trebuie să fie perfect relaxat. Una dintre teorii susţine că totul depinde de semnalele transmise de la creier către sistemul muscular şi care, în perioada creşterii puiului, nu sunt suficient de puternice pentru a determina contracţia muşchilor. Este posibil ca unele rase de câini să prezinte anumite deficienţe respiratorii în timpul somnului, cum ar fi asfixierea. La polul opus -  rase precum Doberman, Beagle, Labrador, Poodle sunt expuse unui alt tip de boală numită narcolepsie. Animalele care suferă de această boală pot adormi pe neaşteptate, chiar şi în timp ce-şi iau masa sau în timp ce se joacă. Pe de altă parte, insomnia sau coşmarele, boli atât de întâlnite în cazul oamenilor, apar foarte rar la câini, chiar niciodată. La oameni, insomnia şi coşmarele apar din cauza stresului. Stăm în pat, cu ochii aţintiţi într-un punct oarecare, având în minte toate grijile de peste zi şi cele pentru ziua de mâine. În asemenea condiţii este normal ca somnul să întârzie să apară. Cât priveşte câinii, încă nu s-a găsit unul care să fie diagnosticat cu insomnie pe fond nervos, care să nu poată adormi din cauza grijilor de zi cu zi. Şi de la ei am avea foarte multe de învăţat, cel puţin în ceea ce priveşte acest aspect.

În ceea ce priveşte somnul, există destul de multe similitudini între noi şi prietenii noştri patrupezi. Şi câinii, ca toate mamiferele de altfel, au nevoie de somn pentru a putea supravieţui. Orele de somn ne ajută (şi îi ajută) să avem o funcţionare normală a sistemului nervos, precum şi la menţinerea la un nivel normal a proteinelor care au un rol deosebit în regenerarea celulelor şi a ţesuturilor. Unul dintre minunatele beneficii ale somnului este acela că asigură refacerea sistemului imunitar. Din acest motiv, un câine bolnav va simţi nevoia să doarmă mult mai mult decât de obicei. În mod normal nouă ore de somn ar fi suficient pentru ca un câine să fie în formă maximă, dar, dacă i se va ivi oportunitatea, va accepta cu bucurie să acorde o mai mare parte din timpul său acestei activităţi.

Activităţile de zi cu zi ale stăpânului influenţează şi programul pe care şi-l face câinele, astfel încât probabil că el va dormi mai mult pe timpul nopţii alături de stăpâni, iar ziua va aţipi din când în când. Drăgălăşenia de care dă dovadă un câine în timpul somnului ne îndeamnă de multe ori să încercăm să-l alintăm sau să-l mângâiem. Cel mai bine ar fi să vă gândiţi de două ori înainte de a face lucrul ăsta. Orice câine care este trezit brusc din somn va reacţiona agresiv, indiferent de cât de bine intenţionat sunteţi. Cauzele agresivităţii sunt diverse. Nimănui nu-i place să fie trezit din somn, iar dacă se întâmplă să mai fie şi într-o dispoziţie proastă cu siguranţă apar şi incidentele. Şi câinii au toanele şi tabieturile lor. Este posibil ca poziţia în care a dormit să nu fi fost prea confortabilă sau atingerea dumneavoastră să accentueze o durere musculară sau articulară deja existentă. De aici şi reacţia violentă a animalului. Starea de spirit în care se află un câine în momentul în care este trezit este influenţată de nivelul serotoninei. Această substanţă produsă de creier are un rol important în dilatarea capilarelor, contracţia musculaturii netede şi în permeabilitatea vaselor mici. Efectul produs asupra condiţiei fizice şi psihice a câinelui este acela de relaxare şi bună dispoziţie. În timpul somnului această substanţă scade ca procent şi cauzează reacţii agresive bruşte chiar şi în cazul câinilor care nu prezintă aceste tendinţe nici măcar în starea de veghe.

Iată câteva recomandări de abordare a unui căţel somnoros:

·         Înainte de a-l atinge strigaţi-l uşor pe nume. Numele lui este un stimul foarte important şi el va fi capabil să se trezească cu uşurinţă şi fără a se speria.

·         Lăsaţi-i răgaz pentru a deschide ochii şi a se dezmetici înainte de a-l mângâia.

·         Căutaţi semne ale anxietăţii sau agresiunii. Un câine care mârâie sau se zbate în somn se poate simţi fie ameninţat, fie dominant.

·         Lăsaţi-l să se întindă, să se ridice şi să coboare din pat pe picioarele lui.

·         Dacă aveţi copii, învăţaţi-i să nu deranjeze somnul câinelui. Aceeaşi lecţie este valabilă şi pentru oaspeţii care vă vin în casă.

Chiar dacă dimineaţa nu dau fuga să ne povestească ce vis ciudat au avut, câinii ne pot spune foarte multe despre somnul lor prin intermediul poziţiilor în care se odihnesc. Dintre toate aceste poziţii patru sunt cel mai des întâlnite:

Pe spate, cu lăbuţele-n sus – nu vă lăsaţi păcăliţi de această imagine care de obicei ne face să ne gândim că animalul este fericit şi relaxat. Un câine va folosi această poziţie de dormit atunci când îi este cald din dorinţa de a se răcori.

Poziţia fetală – implică nevoia de protecţie şi siguranţă. Se poate ca animalul să fie într-un somn profund, dar cu siguranţă lipsit de vise deoarece încordarea muşchilor nu permite acest lucru.

Tolănit alături de stăpân – câineleexprimă supunere şi dorinţa de a fi alături de om.

Acaparea pernei – cu siguranţă, acesta este un câine cu un caracter impunător, dominant. În sălbăticie câinele care conduce haita îşi alege locurile de dormit după propria poftă, de obicei acestea fiind situate la înălţime. Evitaţi să-i permiteţi acest comportament, altfel el va interpreta mesajul ca fiind unul de supunere din partea dumneavoastră şi de dominanţă din partea lui.

Descifrarea mesajelor pe care le transmite un câine în timpul somnului şi mai ales a viselor pe care le are, rămâne în continuare dificil de realizat. Oamenii apreciază lumea în care trăiesc prin intermediul limbajului şi al capacităţilor vizuale. Câinii se bazează exclusiv pe simţul mirosului şi pe cel auditiv. Aşadar, comunicarea între noi trebuie făcută cu foarte mare grijă deoarece, de cele mai multe ori, există riscul ca mesajele să fie greşit receptate, atât dintr-o parte cât şi din cealaltă parte a polilor comunicării.

 

Liliana Tudoroiu

 

Articol din revista DOG MAGAZIN