Invitatul lui Radu Vaida a fost PSS Episcopul Virgil Bercea. Chiar dacă moderatorul evenimentului şi-a propus să aducă în prim-plan personalitatea Episcopului, PSS Virgil Bercea „fiind cunoscut ca un mare om”, din dialogul celor doi, în cele din urmă, tot omul a învins în „duelul” cu personalitatea. Modestia Episcopului, firescul cu care a salvat situaţii mai puţin plăcute-ca cel în care moderatorul l-a prezentat ca arhiepiscop, căldura glasului, capacitatea de a puncta ideile au făcut ca publicul să-l aplaude de multe ori la mijlocul frazei pe PSS. Episcopul greco-catolic a fost provocat mai întâi să spună cum se simte în Oradea. „Iubesc Oradea, iubesc orădenii, îmi iubesc credincioşii. Bunul Dumnezeu este cel care ne coordonează paşii..”, a spus PSS Virgil Bercea. Domnia Sa a povestit apoi că era episcop auxiliar la Blaj când a fost anunţat că trebuie să vină la Oradea. „Am început să plâng… Şi bărbaţii plâng câteodată…Aveam și eu motivele mele, la Blaj eram mai aproape de casă. Şi în plus, numele meu nu figura pe lista celor care trebuiau să plece. Am fost sfătuit să merg în capelă, să mă rog şi să-i scriu Sfântului Părinte. Şi i-am scris: «Sfinte Părinte merg din ascultare !»… Un preot însă trebuie să aibă disponibilitatea de a merge acolo unde e nevoie de el şi asta nu doar din vârful buzelor. Când ai început să lucrezi şi vezi că începi să construieşti acolo unde ai ajuns eşti acasă! Când oamenii te-au acceptat şi vor să construiască alărturi de tine, eşti acasă! La Blaj, la Roma, la Bruxelles mă simt, acum, acasă! Dar totuşi cât de plăcut e sentimentul că eşti acasă acolo unde te aşteaptă un pat cald, un loc unde poţi să te rogi în linişte”.
Optică divină
Radu Vaida a vorbit apoi despre harul pe care simte că-l are PSS, despre bucuria interioară pe care o transmite celor din jur. „Acestea nu sunt lucruri despre care să pot vorbi eu! Dacă e ceva, cred că vine dintr-un pic de rugăciune. Din apropierea de Dumnezeu! Acum mă spovedesc în public! Toţi suntem păcătoşi. Mântuitorul a spus: «Du-te şi nu mai păcătui! »… Spre exemplu: mândria e un păcat capital. E o luptă cu tine însuţi să-ţi poţi opri mândria, orgoliul. Trebuie să lucreze Dumnezeu, nu trebuie să fii tu vioara întâi! Şi nu-i uşor. Trebuie apoi să fim cu foarte mare atenţie atunci când emitem judecăţi. Fiindcă aşa cum spunea Maica Tereza: « Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoisti…Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse…Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi…Caută succesul, oricum. Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela…Fii cinstit şi sincer, oricum. Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi…Construieşte, oricum!Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi…Fii fericit oricum! Binele pe care îl faci azi, oamenii îl vor uita mâine…Fă binele oricum! La urma urmei este între tine şi Dumnezeu…N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum » Ideea generală e aceea de a transforma neîncrederea în încredere, negativul în pozitiv. Or fi zilele mai scurte, dar atunci avem timp să ne mai şi rugăm, să mai răsfoim o carte, un album, să ne mai răsfoim prin filele vieţii şi să vedem binele pe care l-am făcut spre bucuria altora. Spunea Albert Einstein: «idealurile mele, care m-au călăuzit şi mi-au dat curajul de a înfrunta greutăţile vieţii au fost: binele, adevărul şi frumosul». Acestea există în jurul nostru, putem merge pe acest drum. Acum, când mă gândesc la frumos am imaginea unui eveniment de zilele trecute, un eveniment în memoria pictorului Kristofi Janos. Mă gândesc la doamna Kristofi, mamă a 10 copii, stând în faţa unui tablou, frumoasă şi în tablou, frumoasă şi la 84 de ani, era ca o regină. Este fantastic să vedem lucrurile într-o optică divină. Fără să atingă dimensiunea celei contemporane, crize morale au mai fost şi alte momente ale istoriei, ceea ce a determinat pe scriitorul Antoine de Saint Exupery, la timpul său, să spună: ”î-mi urăsc epoca!” Scriitorul Albert Camus i-a răspuns: ”oricât de răscolitor ar fi acest strigăt, nu ni-l vom asuma […]: epoca aceasta este a noastră şi nu putem trăi urându-ne”.Ne oprim puţin la aceste ultime cuvinte: nu putem trăi urându-ne. Dar atunci cum se poate trăi în societatea de azi în care este atâta ură? Sunt multe răspunsurile, alegem gândirea lui Johann Wolfgang Goethe: «lanţul de aur care leagă o societate este bunătatea ». Familia, şcoala şi Biserica înalţă din copilărie «citadela bunătăţii » în suflete”, a ţinut să transmită PSS. Radu Vaida a vrut apoi să afle care e opinia Episcopului despre menţinerea orei de Religie în şcoli . „Este riscant să spunem că nu trebuie să fie ore de religie în şcoală. Cum e greşit să spunem că generaţia care vine după noi, copiii noştri trebuie să fie ca noi. Într-o era a computerului, a telefonului mobil, dacă ar fi ca noi ar fi uşor retardaţi în comparaţie cu societatea. Trebuie să fie în pas cu vremea lor şi să aibă ceva în plus. Le spun copiilor care merg la biserică că nu trebuie să le fie ruşine de asta, că au un sfert de pas în plus în raport cu cei care nu merg, dar nici să nu-i acuzăm pe cei care nu merg. Formarea copiilor se naşte din aproape în aproape, pe măsură ce descoperă valori. Ora de religie trebuie să fie o valoare, nu trebuie să o percepem ca o oră la care trebuie să mergem să învăţăm lucruri pe dinafară, pentru a primi o notă. Cred că e greşit şi să se dea note la ora de religie. Această oră trebuie să-i dea încredere copilului şi în momentele dificile când trebuie să facă referinţă la cineva din viaţa lui care poate fi profesorul de religie.
Întâlnirea cu un om bun poate schimba destinul unei vieţi … Episcopul Myriel din romanul Mizerabilii al lui Victor Hugo avea «ceea ce s-ar putea numi frumuseţea bunătăţii ». Când ajunge la el ocnaşul Jean Valjean, îl găzduieşte ca pe o persoană aleasă şi la masă îi pune tacâmurile de argint. Desigur, noaptea Jean Valjean fură tacâmurile şi dispare, dar este prins şi adus în faţa Episcopului. Cuvintele Episcopului îl descumpănesc pe ocnaş: «… bine, dar eu îţi dăruisem şi sfeşnicele, care sunt tot de argint ca şi celelalte […] De ce nu le-ai luat odată cu tacâmurile?» … Jean Valjean părea gata să leşine … La plecare, Episcopul îi spuse: «Prietene, uite-ţi sfeşnicele. Ia-le! Nu uita. Nu uita că mi-ai făgăduit să întrebuinţezi bine banii ăştia, ca să te faci om cinstit ». Cum ocnaşul nu-şi amintea să fi făcut o astfel de promisiune, era cu totul năucit … Întâmplările se cunosc, Jean Valjean a devenit un alt om … La sfârşitul vieţii, muribund, privea la nesfârşit sfeşnicele întrebându-se dacă, acolo Sus, în Cer, Episcopul Myriel e mulţumit de viaţa celui pe care l-a salvat … Adesea arta poate întrece realitatea …”, a spus PSS Episcopul Virgil Bercea.
Un moment surpriză a fost intervenţia telefonică a Luciei Hossu Longin, nume care e sinonim cu „Memorialul durerii”, singurul jurnalist care a reuşit să obţină un interviu de la Cardinalul Todea. PSS Virgil Bercea este nepot de-al doilea al Cardinalului- martir, al unui „sfânt al închisorilor” . A trăit multă vreme în preajma sa, astfel încât evocarea Cardinalului l-a emoţionat pe Episcop. „A fost ca şi tata şi mama pentru mine. L-am iubit foarte mult. Atunci când a venit din puşcărie l-am văzut prima dată şi am fost impresionat de fizionomia dânsului… Înainte cu 10 ani să moară a făcut un atac cerebral. Este impresionant că putea să mai spună doar rugăciunea şi să celebreze Sfânta Liturghie. În rest nu putea să spună nimic. A fost un om care a crezut cu toată puterea fiinţei lui, a iubit viaţa extraordinar!”, a dezvăluit PSS Virgil Bercea.
Catul Beiuş
Episcopul a vorbit apoi, la cererea publicului, despre dimensiunea culturală a Bisericii greco-catolice. Domnia sa a dat exemplu zona Beiuşului, care nu e una greco-catolică prin excelenţă, dar unde Biserica greco-catolică a susţinut şcoala fără a cere însă convertirea ortodocşilor. „Părinţii trebuie să investească în prunci, societatea în oameni, biserica în oameni. Pe termen lung este un câştig enorm. Simt că e o datorie din partea bisericii că dacă omul are 10 talanţi să-l sprijini”. Spre onoarea domniei sale, Episcopul Bercea nu a ocolit nici situaţia delicată în care s-a aflat administratorul Episcopiei reţinut într-un caz alături de primarul Beiuşului. „ În legătură cu acest caz pe care l-aţi văzut în aceste zile în jurnale… Credinţa mea este că dacă se va analiza foarte bine, se va vedea că nu e absolut nimic din ceea ce s-a spus: nu e nici dare de mită, nici luare de mită! Nu e nici şantaj, nici şantajat! Nimic din toate astea nu e !”. În preajma Sărbătorii Sărbătorilor mesajul PSS Virgil Bercea e acela că: „Vom avea şi surpriza să constatăm că dăruind, vom primi mai mult decât am dat … şi, bucuria Crăciunului ne va fi deplină, ne va pătrunde în suflete şi ne va ajuta să percepem vocea lui Dumnezeu în noi, să recunoaştem şi aprecia Binele, Frumosul şi Adevărul”. Momentele artistice ale evenimentului au fost susţinute de corul Fiat Lux, un cor de succes, una dintre „investiţiile” PSS Episcopul Bercea.
Citiți principiile noastre de moderare aici!