Varujan Vosganian şi-a făcut un fel de apostolat din dorinţa de a intra în legătură cu cei care ar putea să fie purtători de imagine ai literaturii românești. Aceasta şi fiindcă a constatat că investiţia unui român în cărţi se reduce la mai puţin de zece eurocenţi, adică echivalentul celei mai ieftine franzele. Începând de anul trecut, Varujan Vosganian face un adevărat tur al României pentru a-şi lansa cea mai recentă carte.
„Cartea poemelor mele nescrise”, este considerată de poetul Ioan Moldovan „cel mai bun volum semnat de Varujan Vosganian.Citind această carte vom avea multe satisfacţii. Este o carte de vârf a poeziei noastre contemporane”. Declaraţia a fost făcută cu prilejul lansării cărţii la Oradea, eveniment care a avut loc vineri în foaierul Teatrului de Stat Oradea.
Satisfacția autorului este însă că şi-a văzut cartea în topul celor mai vândute cărți de anul trecut, chiar dacă aceasta a apărut în standuri doar în octombrie. „Vestea bună e că a apărut în acest top, vestea proastă e că e singura carte de poezie care a apărut în top, ceea ce arată că poezia nu face parte din lista de cumpărături a românilor. Nici literatura română nu face,” a spus Varujan Vosganian. Fostul ministru de finanţe este convins că „literatura română este ca sistemul bancar, ca sistemul de asigurări, ca siderurgia și ca industria de automobile: 90% e investiție străină”.
„Cartea poemelor mele nescrise” sunt poezii scrise la persoană I, iar volumul este o meditaţie asupra aceloraşi teme profunde ale condiţiei umane: naşterea şi moartea, iubirea şi melancolia, relaţia cu divinitatea şi cu istoria.Este o carte în care se fac trimiteri la cărţile Sfinţilor Părinţi, la Biblie, la tradiţiile armeneşti, la familia poetului, familie a cărui personaj miraculos este bunicul. Ioan Moldovan a apreciat, dincolo de calitatea versului lui Vosganian, faptul că la eveniment sunt prezenţi „buni cunoscători şi rafinaţi cunoscători de poezie”.
Publicul prezent în foaier a fost format din exponenţi ai mediului cultural bihorean, dar şi din exponenţi ai mediului politic, actuali şi foşti colegi ai lui Varujan Vosganian. Membrii redacţiei revistei Familia, scriitorul Dan H. Popescu, poetul Mihai Vieru, Alexandru Sfârlea, Mircea Teaha, fost coleg în UFD şi acum în ALDE cu Vosganian, Ioan Mintaş, profesorul Silviu Torjoc sunt doar câţiva dintre orădenii care au ţinut să fie alături de poetul care „depune efort continuu pentru a găsi un argument că prezentul există”.
“Varujan Vosganian se află într-un moment în care a urcat într-un podiş deasupra căruia străluceşte o lumină grecească. O lumină care, însă, nu poate împiedica tulburata lume interioară a poetului. Această luptă între clipă şi speranţa duratei, conferă textelor sale o energie, o substanţă, un conţinut care le fac valoroase” , consideră poetul Ioan Moldovan.
Şi fiindcă, de obicei, Varujan Vosganian, posesor al unor tehnici oratorice de invidiat, nu vine în faţa publicului cu discursuri scrise, oaspetele a preluat de la Ioan Moldovan tema podişului luminos şi a predicii de pe munte. Varujan a mărturisit că într-o astfel de vizită pe podişul luminos- Munte Athos i s-a atras atenţia că noi europenii ne-am pierdut abilitatea de a comunica cu natura. Vizita a fost făcută cu o lună şi jumătate înainte de anticipatul sfârşit al lumii. Acolo, Vosganian a primt asigurarea că lumea nu se termină, dar natura e supărată pe noi fiindcă noi nu sărbătorim Soarele. La noi, solstiţiile şi echinocţiile trec neobservate.
“Cartea poemelor mele nescrise” este o invitaţie de a-şi face propria predică de pe munte, la fel ca Mântuitorul, de a-şi căuta fericirile şi de a se întreba dacă sunt cu adevărat fericiţi. De-altfel, Vosganian în poezia Origami din volumul proaspăt lansat revendică dreptul la propria sa predică de pe munte.
„Am dreptul, ca orice om, la predica mea de pe munte. În jurul meu sunt oameni fericiţi, care nu ştiu că sunt fericiţi, în pruimul rând lor le vorbesc… Am dreptul, ca fiece om, la propria mea predică de pe munte, alerg la întâmplare şi tocmai de-aceea, întâmplarea e sensul ultim al libertăţii mele”. „Îngerul nebun”, „Detaliu”, „Fratele meu şi tatăl meu” sunt alte poeme în care poetul vorbeşte despre destinul colectiv al poporului armean şi despre destinul personal, fără să utilizeze „minciuna romantică”, fără emfază, cu onestitate, construind o bună comunicare cu cititorul.
O artă a sincerităţii
De-altfel, Vosganian este un adept al sincerităţii în versuri. Ca şi al lucidităţii. „Nu exista nimic mai sincer pe lume decât poezia.Când un poet e mincinos se simte. Poezia este o artă a sincerităţii.
Poezia este liturgică, adevărata poezie. Liturgicul merge cu orice: poți să fii şi renascentist şi post modern. Liturgicul ca şi naturalul merge cu orice. Natura nu face kitsch-uri. Numai oamenii fac kitsch-uri atunci când intra în natură… Biblia este, în primul rând un mare poem în proză. Încărcătura poetică a Bibliei face fascinaţia şi nu componenta de credinţă. Credinţa este o consecinţă a încărcăturii poetice, dimensiunea vectorială a poeziei.Biblia a exercitat o mare fascinaţie asupra omenirii, una cu totul excepţională
Fondul liturgic este un fundament bun pentru poezie, iar poezia la rândul ei este un fundament bun pentru a te ajuta să înţelegi lumea. Când a devenit ministru de Finanţe despre Vosganian s-a spus că e poet, e cu capul în nori: „
Ce spui? Poeţii sunt cu capul în nori? Nimeni nu înţelege mai bine decât poetul şi matematicianul lumea. Nu vorbesc de muzician că şi el e un fel de matematician. Pentru că niciodată nu poţi să înţelegi lumea dinlăuntrul ei. Din cele trei dimensiuni nu vei înţelege niciodată lumea. Lumea adevărată e ca o problemă de geometrie în care ai nevoie de o linie ajutătoare care nu este în enunţ ca să poţi să descâlceşti problema. Ai nevoie de a patra şi a cincea dimensiune ca să înţelegi lumea. Poetul are o stare de luciditate pe care foarte puţini oameni o au. Şi vă mai spun ceva care poate părea surprinzător: adevăraţii învingători sunt poeţii, nu generalii. Adevăraţii învingători, biruitori ai istoriei sunt poeţii. Daţi-mi dumneavoastră nume de general care a biruit şi eu o să vă dau nume de poet care a biruit. Veţi vedea că imperiul construit de poet dăinuie şi astăzi pe când imperiul dăinuit de general s-a spulberat. Toate imperiile, toate cetăţile, toate armatele s-au risipit pe când tăbliţele, papirusurile de la egipteni, incunabulele evului mediu, cărţile lui Gutenberg au rămas”, a pledat poetul.
Şi fiindcă omul Vosganian e şi poetul Vosganian, şi ministrul de Finanţe, şi omul politic, vorbitorul nu putea să nu treacă discursul său prin aceste dimensiuni, prin filtrul poeziei, al politicii şi al finanţelor.
„Între poezie, politică, economie există o legătură pe care dacă nu o înţelegem, nu o uităm nu putem să le face bine pe celelalte. Atenţie! Pe celelalte, nu poezia…Vă provoc să vedeţi cum arată galeria de fotografii din laboratorul de istorie şi cum arată galleria de fotografii din laboratorul de filologie şi veţi constata cu surprindere că majoritatea fotografiilor sunt aceleaşi, că în România marea politică a fost făcută de marii cărturari”, spune Vosganian care a încercat să-şi convingă auditoriul să facă un exerciţiu de imaginaţie să-i scoată din politica românească pe Octavian Goga, Titu Maiorescu, Lucian Blaga, pe Ştefănescu Delavrancea, chiar pe Mircea Eliade. „Mergeţi la Ministerul de Externe să vedeţi galeria diplomaţilor scriitori de la Ghica şi Alecsandri până la Blaga şi Eliade”, a fost îndemnul poetului.
„Noi am avut dupa 90 mari sciitori care au fost în Parlament şi care au făcut politică, poate nu din cea mai bună, dar au fost oameni de cultură. Înălţimea cărţilor pe care le-ai citit trebuie să fie însă mai mare decât înălţimea scaunului pe care stai. Moderatorii pe vremea aceea, când făceam politică mare, analiştii se numeau:Caragiale, Eminescu ca să facem o comparaţie, să vedem cum stăm. Nu ştiu dacă poporul român s-a născut creştin-e o legendă care sigur ne impune o anume conduită morală.
Sigur este însă că politica românească s-a născut din cultura şi că atât vreme cât politica românească a fost făcută de oameni de cultură, noi am făcut politică mare cu care ne lăudam şi astăzi. În clipa în care politica a întors spatele culturii, ba chiar a dispreţuit-o noi am rătăcit în afara istoriei. De aceea, dacă vreodată politicul se va recupera, el nu se va recupera decât prin cultură. Cultura este singura îndeletnicire umană care învinge fara sa aibă învinşi.În afara poeziei, tranziţia nu e nici economică, nici politică, ci culturală. Tranziţia nu se va încheia nici cu un accord cu FMI, nici cu publicarea rezultatelor votului în Monitorul Oficial, tranziţia se va încheia cu emanciparea mentalităţilor”, a fost concluzia şi pledoaria poetului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!