După trei ani de efort şi colectare de fonduri, Asociaţia Tikvah şi-a văzut, ieri, dorinţa realizată. Intarea în Parcul Bălcescu, loc situat în vecinătatea fostei gări de unde a pornit uriaşa deportare a populaţiei evreieşti spre lagărele naziste, este străjuită de memorialul Eva Heyman. În varianta sa de bronz, realizată de sculptoriţa britanică Flor Kent, adolescenta evreică din Oradea ţine mâna pe jurnalul său. Pe blocul de piatră, locul rămas gol, invită trecătorul la pauză, reflecţie.
Public generos
Anterior dezvelirii lucrării din parc, Asociaţia Tikvah a organizat o scurtă prezentare a demersurilor şi intenţiilor sale, peste drum, la Biblioteca Judeţeană. Holul s-a umplut de lume – membri ai comunităţii evreieşti din Oradea, elevi veniţi cu clasa de la Liceul Aurel Lazăr sau de la Liceul Onisifor Ghibu, reprezentanţi de instituţii publice precum şi şefi a mai multor culte religioase, dar nu şi cel majoritar. Autoarea lucrării, Flor Kent şi arhitectul Emodi Tamas – cel care a oferit gratuit o parte din documentaţia necesară amplasării statuii, s-au aflat în public şi au primit mulţumiri din partea Emiliei Teszler.
Mulţi dar…
„Suntem mulţi azi aici. Dar suntem puţini faţă de cei care au pierit în Holocaust, faţă de câţi suntem în Oradea. Unde sunt ceilalţi orădeni?”, a fost constatarea – apel formulată de episcopul greco-catolic Virgil Bercea.
Anterior, sculptoriţa a oferit o scurtă descriere a lucrării sale: „aşa cum o percepem din jurnalul ei personal, Eva a fost un copil plin de imaginaţie, cu o mare poftă de viaţă. Nu a fost să fie .Zâmbetul său special a încetat să existe. Nu apare, deci, nici în lucrare. Acest memorial este dedicat tuturor Evelor, din trecut şi din prezent, care au făcut şi fac faţă persecuţiei. Trist, dar lumea este, încă plină de războaie şi prejudecăţi”, crede Flor Kent.
Ca descendeţi ai unora direct afectaţi de tragedia Holocaustului, evreii mesianici au fost reprezentaţi de David Nagy. „Două feluri de sentimente trăiesc în această zi. Primul e de tristeţe pentru copiii şi adolescenţii care au pierit în Holocaust şi acesta persistă cu zilele şi cu anii. Al doilea este de speranţă. Până vor fi comemorări, inaugurări precum cea de azi, până atunci nu e pierdută speranţa că vom conştientiza unde poate duce ura”, a spus rabinul.
Festivitatea organizată de Asociaţia Tikvah a fost o revărsare de emoţie – tristeţe amestecată cu speranţă şi recunoştinţă.
„Shalom”, a fost salutul adresat audienţei de Shraia Kav, rabin de Oradea şi al Transilvaniei. „Sunt situaţii în viaţă când chiar nu ai ce să spui. Şi tăcerea poate spune multe iar când e vorba de Shoah, e de preferat să stăm în linişte”, a îndemnat acesta.
Doar ulterior, în parc, sfatul său a fost ascultat. Audienţa a ascultat în parc, în prezenţa statuii interpretarea la vioară a piesei A Yiddishe Mame – Mamă evreică, oferită cu emoţie vizibilă de Levi Nicolae şi îngânată cu nostalgie, în ebraică, din public. După aceea, Maia Teszler şi viceprimarul Mircea Mălan au dezvelit lucrarea şi o linişte oarecum nefirească a acoperit zumzetul evenimentului pentru câteva zeci de secunde.
Citiți principiile noastre de moderare aici!