Ana Blandiana, poeta, eseista, scriitoare şi nu în ultimul rând dizidenta pentru marele public. Toate aceste trei ipostaze le-a trăit Ana Blandiana pe parcursul a trei zile pe care le-a petrecut la Oradea. Cu paşi aproape la fel de timizi şi poate cu emoţii infinit mai mari a trecut Otilia -Valeria Coman paşii Şcolii Oltea Doamna, acolo unde a absolvit şcoala în 1959. Vestea că marea poetă e în şcoală s-a răspândit cu rapiditate. Distinsul oaspete a fost întâmpinat chiar de directorul Mircea Mitran, dar şi de învăţătoare şi profesoare de română. Clasa I B a doamnei învăţătoare Romelia Cearnău a pregătit un program artistic inspirat de poezia Anei Blandiana „Lăsă-mi toamnă!”. În această clasă, poeta şi-a descoperit o mare fană pe micuţa Ayana Rus care a primit şi un autograf. Ana Blandiana a vrut să afle de la copii dacă citesc. Mai toţi copiii au ridicat mânuţele sus ca răspuns afirmativ la această întrebare. S-au blocat atunci când poeta a vrut să afle şi care sunt autorii cărţilor citite. Ana Blandiana le-a mărturisit micuţilor că a trăit experienţe asemănătoare şi că a aflat tot în asemenea circumstanţe cât de important e să citeşti şi numele autorului. Scriitoare a vrut să afle şi câţi copii citesc cartea de pe tablete şi câţi în varianta clasică.
„Niciodată calculatorul nu va înlocui o carte. De câte ori aud copiii că nu citesc, mor de mila lor că se privează singuri de o asemenea fericire. Nu, vă privaţi singuri de o asemenea fericire!”, i-a îndemnat Ana Blandiana. Promoţia 1959 era formată din trei clase de fete, „doar un singur băiat a fost coleg cu noi, acesta fiind transferat de la Şcoala nr. 1, actualmente Colegiul Naţional “Emanuil Gojdu. Majoritatea colegelor mele erau grecoaice şi macedonience, refugiate din Grecia”, şi-a amintit poeta. Ana Blandiana a rememorat şi un moment hazliu oarecum. „Nu ştiu de ce toată lumea mi-a spus Doina. În aşa fel eram cunoscută ca şi Doina încât şi pe numele diplomei de bacalaureat am apărut cu acest nume. Când a văzut văzut tata ce scria pe diplomă m-a întrebat dacă ştiu care e numele meu din buletin. Aşa că m-am dus să-mi schimb diploma”, a povestit poeta. Ana Blandiana este fiica preotului Gheorghe Coman, care, în perioada comunistă a fost de mai multe ori închis pe criterii politice. Ana Blandiana s-a născut la 25 martie 1942, la Timişoara, însă copilăriea şi adolescenţă le-a a petrecut-o la Oradea. Copilăria i-a fost dominată de episodul arestării tatălui său. Ana Blandiana spune că locuia la o căsuţă cu grădină, în zona viilor, a cărei portiţă nu se închidea niciodată. Avea vreo şase ani şi era singură acasă cu tatăl ei când au venit nişte indivizi şi au anunţat că vor să percheziţioneze casa preotului Coman.
„Tata i-a legitimat şi am fost foarte mândră de el că a îndrăznit să o facă. Unul dintre ei a spus că are nevoie de un martor. Şi a dat să meargă să aducă unul. I-a strigat tatei că s-a închis poarta, poarta care nu se închidea niciodată. Eu nu am rămas în casă, m-am dus cu tata de mână să deschidem poarta. În casa a rămas unul dintre cei care veniseră să-l aresteze. Înainte de a scrie procesul verbal şi-au amintit că nu au scotocit în sertarele de la toaletă. Într-unul erau pieptenii, pudra mamei, iar în celălalt jucăriile mele. Când au deschis sertarul cu jucăriile au descoperit deasupra lor un revolver. Aşa l-au luat pe tata. I-am povestit mamei când s-a întors şi-a spus că dacă rămâneam în casă şi nu-l lăsam acolo singur pe acel om nu s-ar fi întâmplat. Mi-am reproşat tot timpul că am ieşit atunci afară cu tata. Am trăit apoi în lumea cărţilor mai mult decât în viaţa reală”, a povestit poeta.
“Am fost interzisă de trei ori. Prima oară, după ce debutasem cu o poezie în revista Tribuna din Cluj (o interdicţie care a durat patru ani). Aveam 17 ani. Persecuţiile au fost nu numai prilejuri de frustrare şi suferinţă, ci şi argumente de pătrundere în conştiinţa cititorilor. Am fost, cum spuneam cândva, nu numai autoarea cuvintelor mele, ci şi autoarea tăcerilor mele”, ne-a precizat Ana Blandiana. Tema cărţii lansate sâmbătă la Librăria Humanitas îl are în centru tocmai pe tatăl autoarei. Spaţiul librăriei a fost neîncăpător pentru cei care au vrut să fie părtaşi la acest eveniment editorial, dar şi la lectura în public care a urmat. Ana Blandiana a trecut la de poezia ingenuă şi senzuală la o temă modernă- manipularea. Autoarea a mărturisit că a scris enorm de greu această carte iar între stabilirea titlului şi publicarea volumului au trecut câţiva ani. Fals tratat de manipulare este una dintre cărţile „pe care scriitorul simte că dacă nu le scrie, moare”.
După 42 de ani
Autoarea revine pentru un astfel de eveniment la Oradea după 42 de ani.
Prima lansare de carte a Anei Blandiana la Oradea a avut loc în 1972, în aceeaşi librărie. Cartea lansată atunci se numea „Octombrie, noiembrie, decembrie”.
Ana Blandiana a mărturisit că nu crede că „părerea autoarei despre carte are prea multă importanţă sau multe şanse de a fi corectă” şi că îşi doreşte ca acesta să fie citită de cât mai multă lume. Cel mai tânăr cititor al cărţii este un băiat de 17 ani care i-a făcut astfel şi cel mai frumos compliment mărturisindu-i că a aflat din „Fals tratat de manipulare” pe ce lume trăieşte. Autoarea a spus că volumul ei nu este unul despre poezie, ci despre lumea în care ea a scris poezie şi că speră să fie citită „în mod intelectual inclusiv de cei a căror imagine are de pierdut în carte”. Cititorii asistă în carte la „un joc al memoriei” în care manipularea este atât temă, cât şi personaj. Cartea nu e doar tabloul întâmplărilor trăite de autoare, ci o adevărată „ţesătură de paşi prin memorie”.Dan Liviu Boeriu, moderatorul lansării de la Oradea, susţine că autoarea explică “felul în care a fost posibil comunismul şi cum l-am trăit şi n-am învăţat nimic din tragedia care ni s-a întâmplat timp de 50 de ani. Cel mai mare merit al autoarei, de care chiar ea este mândră e faptul că apariţia acestei cărţi marchează revenirea Anei Blandiana din „sinuciderea provizorie”- perioada în care poeta a fost implicată în acţiuni civice prin excelenţă. Fostul secretar literar al teatrului de Stat Oradea, Elisabeta Pop spune că „Fals tratat de manipulare este o ilustrare a ideii că memoria poate fi un fel de justiţie”. În cele peste 500 de pagini- cea mai voluminoasă carte de până acum a autoarei, cititorul poate descoperi ceea ce s-ar putea numi un manual de exorcizare a tarelor colective” ale unei societăţi care s-a nimerit din dictatură în libertate fără a pricepe şi fără a învăţa cum să se bucure de ea. De altfel, Ana Blandiana a şi citat din Lech Walesa care spune că „de libertate profită mai mult răul decât binele”. Lansarea de carte de la Oradea i-a prilejuit Anei Blandiana întâlnirea cu fostul coleg din Alianţa Civică, Mircea Teaha care s-a prezentat la eveniment ca un adevărat cavaler cu un buchet de flori. Directorul Direcţiei pentru Cultură Lucian Silaghi însoţit de soţia sa Luiza, poeţi şi scriitori locali, oameni politici care interferează periodic cu lumea culturală, iubitori de cărţi, elevi – olimpica Ştefania Godgea de la Oltea Domna şi foşti colegi de şcoală au fost prezenţi la eveniment.
Citiți principiile noastre de moderare aici!