– S-a încheiat prima ediţie GBOB România, bătălia formaţiilor, organizată de Asociaţia Sunetul Muzicii. Cum a fost finala din decembrie, de la Râmnicu Vâlcea? Cum a fost aleasă formaţia al cărei nume este greu de pronunţat din prima încercare?
Richard Constantinidi: Eu sunt foarte subiectiv, fiind organizator. A fost peste aşteptări. Dacă vrei, îl citez pe Vlad Buşcă de la Universal Music, care a fost în juriu. El a zis că nivelul calitativ al muzicii formaţiilor a fost peste medie, a fost o finală reuşită.
– Adevărul este că dacă asculţi prestaţia celor 19 formaţii care au intrat în finala naţională, cam oricare dintre acestea ar fi putut să ne reprezinte în finala mondială.
Richard Constantinidi: Da. Şi acesta ar trebui să fie scopul preselecţiei prin semifinale.
– Atunci de ce juriul a ales tocmai Htehtemeth? Ce a văzut în plus la formaţia braşoveană?
Richard Constantinidi: În juriu am fost şase persoane: Doru Atomei, care este directorul festivalului Dark Bombastic Evening, el fiind de la Suceava, din Moldova, Ernesto Bianchi, care se ocupă de trupele Grimus şi Toulouse Lautrec, el fiind născut în Banat dar mutat în Bucureşti, Vald Buşcă, director la Universal Music România, el este bucureştean, Dan Panaitescu, care este impresarul festivalului Szighet, din Budapesta, Laurenţiu Străuţ din Sibiu, care se ocupă de Wacken Metal Battle Romania iar eu am fost preşedintele juriului. Deci am adunat oameni din toată ţara şi fiecare se ocupă de alt gen muzical. Fiecare am hotărât că dăm note de la unu la zece. După ce am adunat notele, a ieşit formaţia sârbească Sequence pe locul întâi. Nimeni nu ştie încă, dar tu fiind aleasă „Jurnalistul anului” de către Asociaţia Sunetul Muzicii meriţi această ştire exclusivă. Dar am hotârât că nu putem lăsa o formaţie străină să câştige finala GBOB România. Dacă aş fi organizat cinci, sau zece etape, şi totul să meargă bine, şi lumea să aibă încredere în concurs, dădeam locul sârbilor. Dar fiind chiar prima ediţie, cred că nu ar fi dat bine ca imagine. Cred că anul acesta nu s-ar fi înscris mai multe formaţii dacă dădeam la sârbi.
Deci, Sequence a luat 52 de punce, Htehtemeth a luat 50. Pe locul trei au fost la egalitate: Invader, o formaţie de metale grele din Lupeni – cea mai mică localitate reprezentată la finală – şi Kryptonite Sparks. Acum o iau în ordine inversă. Am hotărât că, deoarece casa de discuri Universal Music România vrea să semneze contract cu Invader, să dăm locul doi la Kryptonite Sparks, care a fost o formaţie foarte dinamică. Locul întâi l-am acordat formaţiei Htehtemeth, românii din Braşov care pe mine m-au câştigat pentru că au combinat mai multe arte – muzica şi teatrul. Pe fiecare piesă au folosit alte rechizite. Pe prima piesă cei din spate purtau măşti, mai puţin solistul, care e însă o imensitate de carne şi oase. Îl compar cu Meat Loaf. E un tip foarte carismatic, şi când cântă, şi când virbeşti cu el. E foarte expresiv, aşa ceva trebuie.
La a doua piesă ceilalţi şi-au dat jos măştile iar solistul şi-a luat o capă, un joben şi un baston. Au trecut pe ritm de bossanova, un ritm care iese din obişnuit. Aşa ceva ne trebuie, o formaţie care oferă o diversitate de elemente muzicale, de ritmri, care combină artele, cu solist carismatic, trupă care sună compact. Chiar au meritat să câştige.
Am vorbit cu şeful meu, directorul Tore Lande din Norvegia. Nu i-a plăcut cu nu le-am dat la sârbi dacă ei au luat locul întâi. Mi-a dat exemple. În nu ştiu ce an, în Anglia, a câştigat o trupă din Belgia, în Danemarca a câştgat într-un an o trupă din Olanda. Şi la Eurovision se întâmplă că vin artişti străini să repezinte o altă ţară. Dar a înţeles că în Europa de Est există discuţii despre aranjamente, mişmaşuri, şi eu fiind şi la prima ediţie a înţeles motivaţia mea de a ieşi o formaţie românească pe locul întâi. Şi fost de acord cu propunerea mea, să îi primească pe sârbi ca wild card în finala mondială. Pe finalul lunii se va confirma sută la sută, dar Serbia va fi reprezentată pentru prima oară la finala mondială GBOB. S-a uitat şi el la filmări şi s-a lămurit şi el că merită să participe.
– Ce presupune finala mondială? Ce urmează pentru directorul GBOB România şi Htehtemeth?
Richard Constantinidi: Habar n-am! E prima oară când merg ca director naţional. Din motive tehnice, se pare că organizatorii negociază pentru a muta finala de la Berlin, la Praga, dar încă nu s-a anunţat oficial. Asociaţia Sunetul Muzicii trebuie să asigure transportul formaţiei câştigătoare la finală.
– Hthtemeth va cânta în finala mondială aceleaşi piese ca în finala naţională?
Richard Constantinidi: Nu e obligatoriu. Mie personal îmi plac formaţiile care prezintă altceva de fiecare dată. Mă aşteptam şi la Hthtemeth să cânte în finala naţională aceleaşi piese din semifinală, şi la acelaşi spectacol. Dar au avut alt scenariu în finală, total alte piese. Cele mai multe formaţii s-au pregătit, s-au prezentat mai bine în finală.
– S-a lansat albumul digital GBOB – 2015 Romanian Final. Pentru cei care nu ştiu încă, şi vor să asculte piesele, unde pot găsi compilaţia?
Richard Constantinidi: E un link special. Nu e că intri pe site-ul Universal Music şi găseşti albumul. Ei pe site-ul oficial promovează albume în format fizic, iar acesta e un album digital. Dar se poate asculta sau descărca la adresa: umusic.ro/gbob-2015/
Acum merg la Debrecen, la prietenul meu de acolo Péter Mányák, ca să se înscrie şi anul acesta formaţii din ungaria la GBOB România, în principiu am obţinut aprobarea lui Tore Lande, în cazul în care nu se face GBOB Ungaria. Dacă una dintre formaţiile maghiare ajunge în finala din România, şi dacă ia şi punctajul mare, foarte probabil formaţia din Ungaria va fi aleasă ca wild card în următoarea finala mondială. Nu va afecta clasamentul final al trupelor româneşti. Mi se pare improtant să pricepem cu toţii, şi eu încă încerc să mă obişnuiesc, că suntem în Europa şi că aceste graniţe sunt artificiale în acest moment şi ar trebui să fim mai deschişi unii cu alţii. Muzica este poate cel mai bun domeniu de dat ca exemplu pentru faptul că nu există bariere. Nu este nici un secret că, în general, formaţiile din Ungaria sunt mai bine pregătite, sunt talentate muzical, asta adaugă la sarea şi piperul competiţiei româneşti şi ajută la ridicarea ştachetei.
– Ce momente deosebite ţi-au rămas în minte după prima ediţie GBOB România?
Richard Constantinidi: Eu sunt un om pozitiv dar tind să gândesc negativ şi îmi vin în minte mai repede momente mai puţin plăcute. La cele mai multe etape a fost câte o formaţie supărată, ceea ce nu e cazul. Toate formaţiile care au ajuns în finală au fost câştigătoare. Majoritatea şi-au dat seama şi ne-am strâns mâna când au urcat pe scenă şi le-am dat certificatul de participare. Poate pare o chestie comică dar mie mi se pare un lucru e bun simţ. Dacă acest concurs se va dezvolta în felul în care bănuiesc eu că se va dezvolta, eu cred că peste câţiva ani, formaţiile căre au ajuns într-o finală a competiţiei GBOB România or să aprecieze fiţuica aia pe care scrie că a participat la concursul GBOB România. Asta e ideea. Încerc să clădesc o tradiţie.
– Au început înscrierile pentru concursul GBOB România din 2016.
Richard Constantinidi: Da, m-am bucurat terbil. Deja sunt 28 de trupe înscrise. Avem nouă formaţii din Bucureşti, una din Slobozia… Din Oradea nu s-a înscris deocamdată nicio formaţie. Prima etapă, semifinala Muntenia, va fi la Bucureşti, vineri, 18 martie la Clubul Ţăranului. Încă e în renovare dar cu siguranţă va fi gata până atunci. Sunt curios dacă se înscriu mai mult de 15 sau 18 formaţii pentru că atunci va trebui să iau decizia dacă se vor face două semifinale în capitală. A doua semifinală va fi sâmbătă, în 9 aprilie, în Aby Stage Bar din Râmnicu Vâlcea. În 12 mai va fi alta la Cluj-Napoca. În iunie vrem să facem la Timişoara, pe o terasă, în septembrie ne gândim la Suceava..
– La Oradea va mai fi semifinală?
Richard Constantinidi: Sunt în Oradea câteva zile şi am să merg să văd Moszkva. Dacă nu, mă gândesc la Baia Mare pentru regiunea Crişana – Maramureş, Baia Mare fiind candidat la capitala culturală europeană. Mai sunt în discuţii pentru a organiza semifinala Crişana – Maramureş în cadrul Toamnei Orădene.
– Ce e nou în al doilea an de GBOB România cu Asociaţia Sunetul Muzicii?
Richard Constantinidi: Am schimbat nişte reguli. Rămân două piese în opt minute. De data asta însă înscrierea e deschisă întregii lumi, condiţia fiind ca măcar unul din membrii trupei nu neapărat să aibă cetăţenia română dar să vorbească bine limba română ca să pot să fac interviuri, să prezint trupa în ţară, să o promovez, şi nbimeni să nu poată comenta în cazul în care câştigă trupa aia finala că nu e o formaţie românească.
– Chiar dacă în ţara respectivă se organizează finală GBOB?
Richard Constantinidi: Da. Mi se pare o chestie de bun simţ să îi primim pe ai noştri în concurs, indiferent că sunt Islanda, Noua Zeelandă, Italia… Lumea e foarte mică. Mă surprinde faptul că mă trezesc dimineaţă şi la mine e şase dimineaţa şi povestesc cu domnişoara care face PR la GBOB pe plan internaţional, ea fiind din Filipine. E o diferenţă de şase ore de fus orar, la ea fiind 12 noaptea, dar ne coordonăm foarte bine, e funcţională treaba.
– O altă schimbare e taxa de înscriere. Până în 18 ianuarie e gratuită şi apoi e 98 de lei.
Richard Constantinidi: Da. Suntem reticenţi să punem taxă de înscriere. Suntem conştienţi de faptul că probabil n-o să fie atâtea formaţii anul acesta în concurs. Ne dorim să fie cât mai multe. Dorim să arătăm deschiderea noastră către artişti. Ştim că sunt artişti care au unele probleme în plan financiar. Dar vrem să poată să participe cât mai multe formaţii. Aş dori să văd mai multe trupe înscrise care au fost deja la prima ediţie. Nu ştiu ce au înţeles ele din concurs, dar eu am înţeles după prima ediţie că e o chestie foarte faină, foarte dinmică. Se adună multă lume la evenimente, lume care nu cunoaşte neapărat formaţiile sau muzica lor, pentru formaţii e o experienţă de viaţă, de scenă. E o chestie foarte faină să înveţe să capteze atenţia publicului în opt minute, să convingă juriul şi publicul în opt minute. E o încercare.
Aş vrea să văd formaţii de mai multe genuri muzicale. Deocamdată se înscriu preponderent formaţii de rock, metal, rock alternativ pentru că acest gen muzical nu prea este promovat în România şi sunt puţine pârghii de promovare pentru el.
O nouă regulă este legată de trupele care merg în finală. Am avut puţine semifinale şi au mers câte două formaţii. Au fost semifinale în care juriul a ales o trupă iar publicul a ales cu totul altă formaţie faţă de juriu. Anul acesta va fi o trupă aleasă de juriu şi una numai de public. Ca nu cumva să se întâmple ca o trupă slab pregătită să intre în finală pentru că are 1000 de prieteni la ei în oraş, şi dacă sunt două formaţii locale din partea publicului, atunci juriul va alege care din cele două va merge mai departe. Eu ca preşedinte al juriului, în prima ediţie am ales pentru finală două formaţii wild card care mie mi s-au părut deosebite dar nu au intrat prin vot. La finală juriul a ales tocmai cele două formaţii pe locul unu şi doi. Asta mie mi-a arătat că am fler în muzică. Eu am să aleg o trupă de pe locul trei în semifinale, care în cazul în care apar probleme la celelate trupe calificate, să le poată înclocui. La finalul ediţiei, după ultima semifinală voi alege două trupe de loc trei care să intre wild card în finală. Deci va fi mult mai bine organizat totul. Nu e vorba de aranjamente sau subiectivism. Poate oricine să participe şi oricine să câştige şi să reprezinte România la finala mondială. Vreau să dărâm barierele şi miturile şi să fie un concurs pe bune şi cinsitit, pe merit. Vreau să încerc acum un traseu european de concerte cu Htehtemeth, să legăm ţările între ele. Formaţiile trebuie să înţeleagă că dacă tu câştigi chiar se întâmplă ceva, nu că rămâi doar cu o hârtie lipită pe perete în sala de repetiţii. În 22 ianuarie Htehtemeth filmează un videoclip, care să intre în heavy rotation pe H!t Music Channel, o baladă frumoasă dar nu banală. Chiar merită să participi la GBOB.
– Se ştie deja unde va fi finala mondială în 2017?
Richard Constantinidi: Se poartă discuţii cu Giorgia. Guvernul de acolo este interesat să organizeze finala mondială.
– Două trupe din finală vor fi manageriate de Asociaţia Sunetul Muzicii. Care sunt ele?
Richard Constantinidi: Trupele care ne-au plăcut nouă au fot ultimele clasate ca număr de puncte, N.O.R şi Wild Child. Deci toate formaţiile au fost de fapt câştigătoare. Diferenţele de puncte au fost mici. Wild Child au cel mai mare potenţial că sunt cei mai mici. Au 16 ani şi au tot viitorul în faţa lor. Îi văd ca fiind pasionaţi de ceea ce fac şi se pot dezvolta. N.O.R. îmi plac deosebit de mult. Sunt plini de umor. Cred că sunt toţi peste 30 de ani şi asta e un mare impediment în industria mondială modernă, dar compensează prin simţul umorului, care e un umor ciudat care nu e bine perceput la Bucureşti dar mie îmi place în mod deosebit şi vom pune accent pe asta. Ne va face plăcere să îi manageriem. Iar Invader e o formaţie din Lupeni. Sunt băieţi la 17-18 ani, au tot viitorul în faţă, sunt foarte convingători, transmit atâta energie. M-au câştigat, deşi nu asscult atâta metal acasă. Cel mai important lucru la un artist e carisma, să fie convingător şi să fie pasionat de ceea ce face.
Citiți principiile noastre de moderare aici!