Prof. univ. dr. Vasile Puscas a fost prezent, miercuri, la Universitatea din Oradea, la invitaţia Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării. Profesorul clujean şi-a prezentat cartea „Spiritul european, azi”, participând şi la o conferinţă cu cadrele didactice şi studenţii orădeni. Cu această ocazie, fostul ministru ne-a oferit un interviu.
JB: Sunteţi mulţumit de felul în care aţi negociat Aderarea României la Uniunea Europeană? La acea vreme au fost discuţii vizavi de cotele ce reveneau României, în special în agricultură.
Vasile Puscas: Da, sunt mulţumit. Suntem în anul al şaptelea de la Aderare şi este un deceniu de la finalizarea negocierilor. Din păcate, trebuie să constatăm că toate cotele pe care le-am negociat, apropo de agricultură, n-au fost umplute de producătorii din Romania. Nu este vina lor, ci a felului în care a fost condusă politica agricolă şi este condusă, în continuare.
În ceea ce priveşte finanţările, îmi amintesc câte critici erau în anul 2004 că nu vor fi suficienţi bani. Iar acum constatăm, după ce se încheie un cadru financiar, că avem o absorbţie absolut deplorabilă şi, deci, nu am fost capabili să facem măcar o politică de dezvoltare prin care să atragem aceste fonduri.
Dacă ne referim la politica industrială, uitaţi-vă în Tratat să vedeţi câte din domeniile industriale erau considerate cu şanse competitive şi ce s-a întâmplat cu ele. Lucrul acesta se datorează faptului că România şi mai ales liderii politici de la noi au confundat Aderarea cu integrarea. Aderarea este un lucru, iar integrarea este o muncă foarte grea. Or, toţi liderii politici şi într-o măsură oarecare chiar şi populaţia, au aşteptat doar beneficii, fără un efort şi fără o investiţie proprie.
JB: Vedeţi un orizont european în 2020 mai consistent pentru Romania? Este posibilă ca perioada 2014 – 2020 să fie una mai fructuoasă decât exerciţiul 2007 – 2013?
V.P.: Declaraţiile de bune intenţii şi din perioada când negociam, dar şi din aceşti ultimi ani nu m-au convins. Eram sigur că la noi politica se transformă în politicianism. Doar că în Uniunea Europeană, când practici politicianismul, trebuie să îţi asumi pierderi.
JB: Spuneţi, aşadar, că avem şanse mari ca şi în 2020 să fim într-o situaţie oarecum asemănătoare, raportat la celelalte ţări membre.
V.P.: În ceea ce priveşte raportarea la celelalte state, prin felul în care am ratat acest exerciţiu bugetar 2007 – 2013, el se va reflecta în baza de competitivitate care ar fi dorită pentru 2014 – 2020. Noi vom evolua spre subdezvoltare şi în continuare, datorită pierderii acestui exerciţiu, chiar dacă în viitorul exerciţiu am performa.
JB: Totuşi, se spune că anul acesta şi anul viitor gradul de absorbţie va creşte, o dată cu implementarea efectivă şi finalizarea implementării mai multor proiecte europene, peste tot în ţară.
V.P.: Este posibil şi să dea Domnul să fie o absorbţie cât de cât rezonabilă, dar viitorul cadru înseamnă şi o modificare foarte importantă, atât a filosofiei bugetare (europene – n.r.), cât şi a politicii de implementare a proiectelor europene. Faptul că noi nu am performat în acest exerciţiu bugetar (2007 – 2013 – n.r.) se va răsfrânge clar prin costuri în viitorul exerciţiu.
JB: Vă referiţi şi la creşterea gradului de cofinanţare, impus de europeni beneficiarului, pentru fondurile europene?
V.P.: Nu doar cofinanţarea. Se va merge foarte mult pe proiecte integrate, ori tu nu ai fost în stare să implementezi nici proiecte simple. Se insistă foarte mult nu doar pe creştere, cum s-a insistat acum, ci pe dezvoltare şi mai ales pe competitivitate.
JB: Apropo de competitivitate, cum credeţi că va putea Uniunea Europeană să ţină pasul cu ţări precum China, care au costuri mult mai scăzute de producţie?
V.P.: UE este şi acum este unul dintre cei mai mari exportatori. Uniunea Europeană are în continuare ce să ofere pieţei globale. Toată problema se pune din punctul de vedere al calităţii şi costului. UE trebuie să-şi restructureze întreaga economie, să o modernizeze în aşa fel încât să facă faţă competiţiei pe piaţa globală: noi produse, mult mai bune.
Este vorba felul în care se va ajunge la o reală convergenţă, nu doar de piaţă, ci şi economică. Dacă noi, europenii, ne vom mulţumi să spunem că Germania este competitivă, Finlanda sau Suedia sunt competitive, va fi prea puţin. Noi trebuie să ajungem cu argumente că UE este competititvă. Că şi România este competitivă. Şi România va trebui să-şi repoziţioneze întreaga strategie de dezvoltare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!