Edilii spun că înfăptuiesc o dreptate. Cei vizaţi se simt persecutaţi precum chiaburii pe vremea comuniştilor. Din acest an, la propunerea executivului local, consilierii „au legalizat” introducerea unei suprafeţe minime de teren impozitată ca teren construibil, indiferent de situaţia reală a parcelelor.
Una dintre ţintele bine definite ale noii reaşezări financiare a terenurilor sunt samsarii imobiliari. Cei care, de-a lungul timpului, au cumpărat suprafeţe mari de terenuri arabile la periferia oraşului, le-au parcelat şi apoi le-au vândut ca loturi pentru construirea de locuinţe dar au plătit impozite ca pentru trenuri agricole, chiar şi atunci când destinaţia acestora era evidentă.
Victimele ale aplicării „la grămadă” a acestei reguli sunt cei care deţin suprafeţe de teren în zone care nu se pretează construirii, nu au şi nici nu plănuiesc degrabă să construiască.
„Suntem consideraţi, din nou, chiaburi?” Întrebarea rezumă starea de spirit a orădenilor care, proprietari fiind pe terenuri cu sau fără construcţii, se trezesc zilele acestea în situaţia de a plăti impozite de două, trei sau de peste 10 ori mai mari decât anul trecut. Asta din cauza schimbării categoriei în care le este încadrat terenul, în urma aplicării Hotărârii de Consiliu Local nr.10./2013, care stabileşte fiscalitatea pe 2013. Indiferent de folosinţa efectivă a parcelelor, Primăria impozitează ca terenuri de construit suprafeţe de cel puţin 850 de mp, pentru parcele mai mari, sau cât deţine, de fapt, omul, pentru suprafeţe mai mici!
Măsura a stârnit, evident, nemulţumiri din partea celor vizaţi, care au de plătit sume ameţitoare faţă de cele din 2012. Sunt vizaţi 5.800 de orădeni respectiv peste 8.000 de parcele. Aceştia îşi vor primi, de luni încolo, înştiinţările de impunere după care pot depune contestaţii dacă se consideră nedreptăţiţi. Sumele încasate de pe aceste parcele ar fi, în medie, de patru ori mai mari decât anii trecuţi.
De ce? De ce acum?
Faţă de protestele orădenilor care se simt jupuiţi pe nedrept, edilii declară că impunerea noului standard se face „pentru a îndrepta o situaţie anormală”. Totuşi, sare în ochi şi faptul că edilii accesează această nouă resursă imediat după un an electoral (nu înaintea unuia) şi în prima lună din anului vârfului de plată a creditelor Primăriei. Semn că foamea de bani e destul de mare în Primărie încât să nu mai conteze foarte tare că edilii îşi ridică-n cap câteva mii de orădeni/votanţi nemulţumiţi…
„Între cei care, aflaţi în aceeaşi zonă fiscală, şi-au declarat terenurile ca şi curţi sau parcele cu construcţii şi cei care le-au declarat arabile era o diferenţă şi de 30-40 de ori mai mare la impozite. Asta este o inechitate”, susţine Eduard Florea, şeful Direcţiei Economice. Contactat pentru lămuriri, primarul Ilie Bolojan, a spus că împărtăşeşte punctul de vedere al directorului său ecomonic.
„Impozitul este raportat la valoarea terenului şi nu la destinaţia sa prezentă. Azi se poate că e vie pe o parcelă dar anul viitor poate fi o vilă”, justifică economistul. Desigur, argumentul său este invalidat tocmai de formularul declaraţiei de impunere terenuri care cere precizarea categoriei de folosinţă a terenului.
Contra samsarilor
Una dintre ţintele bine definite ale noii reaşezări financiare a terenurilor sunt samsarii imobiliari. Cei care, de-a lungul timpului, au cumpărat suprafeţe mari de terenuri arabile la periferia oraşului, le-au parcelat şi apoi le-au vândut ca loturi pentru construirea de locuinţe. Au omis, atât ei cât şi majoritatea noilor proprietari, să declare schimbarea categoriei din „arabil” în „teren pentru construit”.
„Terenul intravilan este pentru construcţii, nu pentru agricultură. În Grigorescu, spre exemplu, sau în Nufărul, în Beverly Hils sunt suprafeţe mari de teren care au fost parcelate pentru vânzare şi pentru construirea de case, dar care la Primărie sunt declarate teren agricol. Oamenilor ăstora nu li se face o nedreptate ci o aducere în legalitate pentru că ei au fentat oraşul până acum. „90% dintre cei afectaţi de această decizie nu fac agricultură”, crede Ioan Guler, şeful Serviciului Impunere din Direcţia Economică.
Cea mai mare suplimentare de impozit în urma schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor i se face unui proprietar care deţine un teren parcelat pentru case la periferia oraşului, dar declarat la Finanţele Primăriei ca teren agricol. Acesta are în plus de plată 13.000 de lei faţă de anul 2012!
„Aberant”
Victimele ale aplicării „la grămadă” a acestei reguli sunt cei care deţin suprafeţe de teren dobândite prin moştenire sau alfel, în zone care nu se pretează construirii. Sau cei care deţin terenuri pe care nu au construcţii şi nici nu plănuiesc să clădească ceva. Cei ce deţin astfel de proprietăţi în zone fiscale scumpe, precum A sau B, sunt loviţi cel mai dur.
„Am moştenit un teren pe dealul Ciuperca, din care o parte este la strada Adevărului, pe care am construit o casă familială şi restul este în pantă. Când mi-am construit casa, inginerul geofizician mi-a spus că de la o înălţime în sus este pericol de alunecare de teren. Ca să construiesc acolo, ar fi trebuit să torn piloni de beton de 20 de m în pământ. Terenul acela se află pe alte parcele, e cultivat cu vie şi grădină şi nu are acces la drum public. Imediat lângă el, am o parcelă lată de doar 4 m. Atâta acces la stradă, are iar pentru a primi autorizaţia de construire pe un teren trebuie minim 20 de metri front stradal. Pentru fiecare dintre aceste parcele mi s-a impus impozitul ca pentru teren pentru construire, ori asta este aberant din moment ce pe niciuna nu că nu am construcţii, dar nici nu aş putea primi autorizaţie de construire!”, spune un orădean, proprietarul unui teren din strada Adevărului. „Pentru 40 de ari, anul trecut am plătit 300 de lei şi ceva iar anul ăsta mi-a venit 15 milioane impozitul!”, se enervează omul. Acesta este subiectul unei situaţii la limita hilarului: pentru un ar şi ceva de teren aflat chiar la strada Adevărului, nefolosit, i s-a impus la plată 120 de lei! „Mă gândesc să dau parcela aceea Primăriei”, spune orădeanul.
Creşterea spectaculoasă a sumei se datorează faptului că terenurile sunt incluse în zona fiscală B, adică sunt racordate la utilităţi. Faptul este contestat, însă, de proprietar: „utilităţile sunt la 100 de metri de parcelele impozitate şi la panta care e spre vârful dealului, nici nu cred că ar avea apa presiune”.
850 mp
Din acest an, proprietarilor de teren intravilan în Oradea li se impune ca pentru cel puţin 850 de mp din fiecare parcelă deţinută să achite impozitul aferent terenurilor cu construcţii. Cifra e luată din Planul Urbanistic General al Oradiei care prevede că aceasta este suprafaţa medie pentru ridicarea unei case în zonele Episcopia Bihor, Oncea şi dealurile Oradiei, cele care au şi fost călcate de inspectorii Primăriei.
Ce zice HCL 10/2013
„Parcelele de teren deţinute de persoanele fizice în suprafaţă mai mică de 850 de mp se vor impozita la categoria terenuri cu construcţii aferent zonei fiscale în care se află. În cazul parcelelor de teren deţinute de persoane fizice mai mari de 850 mp, se va impozita la categoria teren cu construcţii aferent zonei fiscale în care se află, cel puţin o suprafaţă de 850 mp, exceptând terenul ocupat de clădiri”
Citiți principiile noastre de moderare aici!