De câteva zile bune, urlă presa centrală de poliţiste violate şi spitale private „care fură”.
Mi-e greu să cred că o femeie, trecută prin şcoala de Poliţie, oricare ar fi ea (de agenţi sau de academie) nu se poate feri de la a deveni victima unui viol. Nu cred că o poliţistă nu a învăţat pe băncile şcolii despre metode de (auto)apărare şi prin urmare sunt convinsă că orice absolvent de şcoală de arme ştie şi să se protejeze, dar ştie şi cum să dea în vileag nelegiuri mari, cum ar fi violul. Altfel, dacă poliţistele sunt atât de blege încât să se lase violate, ce speranţă să mai tragă femeile din societatea civilă că ar putea fi apărate? Prin urmare, cred că informaţiile ce se dau ca pe bandă rulantă „la televizor” sunt din categoria „diversiuni”.
În aceeaşi categorie intră şi informaţiile insistente legate de tăierea finanţării pentru pacienţii internaţi la spitalele private.
Scandalul imens are la bază informaţii false şi se instigă la vrajbă în mod nejustificat: între săraci şi bogaţi, între medici de la privaţi şi cei de la stat, între managerii de spitale de stat şi cei de la privat. Realitatea în cifre e că spitalele private primeau oricum sume mai mici decât spitalele de stat, ceea ce înseamnă că pentru pacienţii ce se vor duce în continuare la privaţi nu va însemna sume mult prea mari în plus.
De aceea şi această măsură comunistă, nicidecum liberală, o consider tot o diversiune.
Care ar fi scopul acestor tipuri de diversiuni? Cei care le-au provocat sunt singurii care ar putea să ne edifice acum. Altfel, ne vom lămuri noi târziu, pe pielea noastră, cum s-a întâmplat de atâtea ori din 1990 încoace.
Citiți principiile noastre de moderare aici!