Aproximativ 50 de persoane au luat loc în sală iar Primăria a fost reprezantată de Mircea Stejărean și Emil Bențan – șef serviciu respectiv adjunct în Direcția Tehnică, de Emil Găluț din partea Poliției Locale și consilierul local Camelia Dulcă.
Ca moderator al dezbaterii, Stejărean a avut o tentativă de a ordona discuțiile, dar regula „de la stânga la dreapta, câte unul la microfon” a fost încălcată adesea. Ajunsă prima la microfon, Maria Ungur a cerut lămuriri pe tema recuzitei: „Să avem la noi mătură, făraș, mănuși de unică folosință și pungi? Din moment ce avem pungi la noi și luăm ce face câinele, de ce trebuie să avem și mătură și făraș?” Moderatorul i-a promis că se va opera o modificare în textul regulamentului și se va cere ori mătură, ori pungi. „Dumneavoastră credeți că câinele nu ar trebui să latre?”, a mai cerut femeia să afle, referindu-se la o interdicție în acest sens, cuprinsă în regulament. „Dvs. vi se pare normal să latre un câine toată noaptea?”,i-a răspuns funcționarul, tot cu o întrebare.
Fără subvenție
Ildiko Teger, cunoscută ca vehementă apărătoare a drepturilor animalelor în Oradea, a ridicat, apoi, problema subvenționării sterilizării câinilor, de asemenea prevăzută în regulament. Publicul a aflat, ca o supriză neplăcută, că edilii se gândesc să renunțe la această facilitate acordată prin vechiul regulament. Anul trecut, când Primăria presa orădenii să își sterilizeze animalele de companie de o manieră ilegală, în absența unei legi care să prevadă această obligație, subvenția s-a acordat deja pentru câteva zeci de cazuri. Din acest an, cu legalizarea obligativității, punga Primăriei s-a strâns iar generozitatea edililor s-a epuizat…
Teger a mai atacat și articolul referitor la obligativitatea de a preda corpul câinelui mort la ADP, prinsă în propunerea de regulament: „Până acum au murit sute de câini, proprietarii i-au îngropat în curți sau la țară și nu am auzit să se fi iscat vreo epidemie. De ce să dau eu câinele mort? Poate vreau să-l îngrop eu unde pot, atâta vreme cât nu avem cimitire pentru animale. Nu ne obligați să îi predăm, pentru că vom minți că au fugit”.
Contra botniței
Obligativitatea botniței, starea țarcurior și obligativitatea de a le frecventa dacă vrei să lași câinele liber au fost ridicate de mai multi participanți. „Am un labrador, nu mă puteți obliga să-i pun botniță mai ales că sunt cunoscuți ca animale calme, care nu atacă. Țarcurile sunt inslaubre. Cel din Ioșia nu are tomberon, pungile cu rahat sunt agățate pe gard. Eu, ca proprietar am o mulțime de obligații dar trebuie să am și drepturi. Este nevoie de locuri unde să pot lăsa câinele liber să alerge și nu există să îl duc într-un tarc insalubru”, a insistat un orădean de pe Sovata. „O colegă de-a dumneavoastră mi-a lovit câinele. Polițiștii sunt puși pe amendat”, a mai reclamat acesta. Manierele agenților au fost reclamate și de alții „nu vine la tine cu „bună ziua, mă numesc X” și să zică ce vrea ci urlă „bă, ce cauți cu câinele” și te amendează”, a mai intervenit un orădean. „Ne simțim persecutați, pur și simplu”, a fost concluzia agreată de participanți cu aplauze.
Obligativitatea botniței a fost contestată de mai mulți participanți la dezbatere. „Ordonanța 55 prevede rasele periculoase. Pentru restul, există răspundere penală a proprietarului dacă animalul mușcă. Pedepsim toți câinii, așa, preventiv? Ar trebui să mergem pe caz particular nu e general”, a cerut Nicolae Ciucioiu, care s-a recomandat drept „contribuabil la bugetul local”.
Contra
O unică voce din public s-a pronunțat „contra”. Administratorul Asociației 206 Salcâmilor a vorbit în numele mai multor asociații din Ioșia, reclamând că un teren amenajat ca spațiu verde prin efortul celor din asociație este folosit intens și cu nesimțire de proprietarii de câini:„Pe tot spațiul verde numai căcat de câine, nimeni nu adună după câine. Odată a venit careva și a legat câinele de un pomișor proaspăt plantat. Cât poate rezista un copac din ăla?! Am ajuns să îmi fac dușmani pe munca mea…”
Un alt participant a cerut ADP să acorde o atenție deosebită modului în care manipulează cadavrele câinilor decedați luați de la familii, dată fiind sensibilitatea situației. Omul a insistat însă, pe obligativitatea de a impune un număr de maxim doi câini și pe proprietatea privată.
Orădenii cu câini au mai reclamat faptul că sunt vânați de polițiștii comunitari, care, însă, trec nepăsători peste situații în care oamenii străzii sau bețivii distrug sau își fac nevoile, prin oraș, la vedere. „La Cetate, pe porțiunea neamenajată dinspre Griviței, dimineața la 7.30 eram cu câinii când am văzut că mă pozează dintr-o mașină a Poliției locale. Cu ce am greșit să mă supravegheze? Îmi permit să am câini și dl. Bolojan nu îi suportă?! Am ajuns ca ultimul infractor, mă uit mereu peste umăr”, se plânge Diana Tamas, proprietara unor câini-lup.
Intervenția sa și a celor care s-au luat de Poliția Locală s-au dovedit greu digerabile pentru „prezidiu”. Adjunctul Direcției Tehnice a insistat ca dicuția să revină strict la regulament.
„Proprietatea mea”
Vii controverse s-au stârnit și din cauza obligației de a obține acordul a două treimi dintre coproprietari pentru a putea ține câine. „Niciuna dintre legile invocate în regulament nu mă obligă la acordul vecinilor. Am un câine de șase ani, acum să îl pun în stradă că nu îmi dă acordul vecina? De câteva săptămâni mă amenință că îmi otrăvește câinele, cu asta nu se poate face nimic?”, a reclamat Amalia Moldovan.
Situații similare au reclamat și alții: un vecin reclamagiu care a adus Poliția locală la ușă de două ori pe an, amenzi contestate și apoi anulate în justiție. Proprietarii de animale nu găsesc legală măsura care îi aduce la mila vecinilor.
Dezbaterea publică s-a lungit peste două ore. Ce anume va reține executivul local din observațiile formulate vineri după-amiază, rămâne de văzut în ședința de Consiliu local în care se va vota regulamentul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!