Cartea care a apărut la Editura Brevis va fi lansată miercuri, la orele 17:00, în sala mare a Primăriei Oradea şi restitue orădenilor un adevărat „tezaur” cultural.
De la cei mai tineri actori de pe scena orădeană sau veniţi aici doar în turnee, până la monştrii sacri ai scenei româneşti (maestrul Radu Beligan, regretaţii Tavi Cotescu şi Gigi Dinică, Irina Petrescu şi Dorina Lazăr), toţi au cunoscut-o şi îndrăgit-o pe Doamna Maricica. Au respectat-o toţi pentru căldura din privire şi din sufletul domniei sale, pentru profesionalismul ridicat la rang de har, pentru dragostea fără de margini a domniei sale faţă de spiritele alese, născute şi nu făcute, din lumea artei şi culturii. Cartea de onoare, numită de unii Cartea de aur a Restaurantului Oradea, a devenit în timp un bun cultural care, graţie lui Constantin Butişcă şi cu voia iniţiatorului ei, doamna Maria Bondici, a văzut lumina tiparului. „În 1986 puţini ar fi crezut că în paginile ei se va scrie o istorie cu propensiune culturală care putea să constituie la un moment dat un eveniment editorial. Au scris în ea zeci şi zeci de personalităţi şi oameni obişnuiţi care şi-au exprimat la cald, de-a lungul unui sfert de veac, impresiile şi reflecţiile despre serviciile oferite de un restaurant din Oradea şi nu de puţine ori, despre condiţia umană, cu frumuseţile sau tristeţile ei”, consideră Crăciun Parasca.
Impresii
„Parcurgând paginile acestei cărți nu-ți mai vine să spui că Oradea a fost vreodată provincială, periferică sau desuetă. Din punct de vedere cultural și universitar, cel puțin, este foarte evident că a fost permanent conectată la circuitul valorilor europene și mondiale. De fapt, aici a fost şi este un cadru ideal pentru discuții sclipitoare, pentru consolidarea unor vechi prietenii, pentru declarații de dragoste, pentru nunți memorabile, pentru tot ce ne apropie pe noi, oamenii”, consideră directorul Direcţiei de Cultură, Lucian Silaghi, omul care s-a îngrijit îndeaproape de apariţia cărţii.
„Maricica ştia să-şi primească artiştii, să le pună pe masă cele mai bune bucate şi cele mai alese vinuri, răsfăţându-i ca pe nişte copii. Se vede că ea îi cunoştea foarte bine, de ştia exact ce aşteaptă artiştii: să-i lauzi, să-i aplauzi şi să-i iubeşti… Şi ea i-a iubit ca o mamă bună, pe toţi. La plecare, scriitorii şi artiştii obişnuiau să-i scrie un rând-două, unii o pagină întreagă, mulţumindu-i şi declarându-i în felul acesta dragostea lor. În acest caiet – pe care ea îl numeşte „averea mea”, au scris cuvinte de laudă, de simpatie şi respect pentru ospitalitatea şi dragostea ei pentru cei ce slujesc cultura, actori din Iaşi şi din Craiova, mari artişti din capitală, scriitori renumiţi, compozitori şi dirijori din toată lumea, solişti faimoşi, poeţi nebunatici, prozatori şi dramaturgi, preşedinţi de ţară şi studenţi zburdalnici care promiteau să ajungă oameni importanţi. Dar cine nu i-a fost ei oaspete? Cine nu s-a bucurat oare, în toţi aceşti ultimi treizeci de ani de bucatele ei servite impecabil şi însoţite de conversaţia ei plăcută şi traversată de umor?
Toţi cei care i-au călcat pragul au simţit că ea îi iubeşte pentru ceea ce sunt şi o face dezinteresat, aşa cum iubim florile, ploaia, soarele… Şi dacă vor veni în oraşul de pe Criş cei ce-au mai fost prin aceste locuri şi vor găsi uşa Casei ei închisă, tare mă tem că vor crede că tot ce-au trăit n-a fost decât un vis”, a precizat Vetuţa Pop, fostul secretar literar al Teatrului de Stat Oradea.
„Aici, la Oradea, am aflat prietenii pentru eternitate, aici m-am îndrăgostit nebuneşte, aici am trăit clipe de viaţă şi de teatru de neuitat, dar toate acestea nu mai sunt! S-au cuibărit adânc în ungherele sufletului şi ale memoriei mele. Ca o picătură de fericire, mesele de prânz şi de seară ale invitaţilor la Ediţia din 2012 a Festivalului Teatrului Scurt de la Oradea mi-au oferit din nou prilejul, dacă nu privilegiul, de a o reîntâlni pe Doamna Maricica. La fel de luminoasă, de vrednică şi de grăbită să-ţi împărtăşească bucuria revederii ”, consideră criticul de teatru Ioan Parhon
Ziarista Ruxandra Predescu a răsfoit cu emoţie Cartea de Onoare a Restaurantului Oradea şi apoi a postat pe blogul său, articolul „Doamna Maricica, inspirată de însuşi Birlic, prietena artiştilor români, o gazdă desăvârşită”.
„Figură celebră a oraşului, doamna Maricica (căci despre dânsa este vorba) e directoarea fostului Restaurant Oradea. A învăţat meseria asta a zâmbetului toată viaţa, adică de acum o jumătate de secol. Dincolo de a mulţumi orice client, doamna Maricica a reuşit să facă din fostul Restaurant Oradea un loc recunoscut pentru boema orădeană, dar şi pentru celebrităţi (inter)naţionale, artişti, politicieni. Chiar în primul an de muncă a avut ocazia să-l servească la masă pe celebrul actor Grigore Vasiliu Birlic, care i-a spus la plecare: „Mărioară, tu aici să ne aştepţi mereu, să fii gazda noastră, a artiştilor, când venim la Oradea”. Şi Mărioara, azi doamna Maricica, l-a ascultat! Şi a învăţat, normal, şi bune maniere şi câte ceva în limbi străine…
Grigore Vieru notează: „La Restaurantul Oradea, Ţara nu stă ruşinată pe la colţuri, ci stă în capul mesei, acolo unde ştie doamna Maricica să o aşeze”, iar Catrinel Dumitrescu scrie, sub gândurile regretatului Emil Hossu: „Vă mulţumim că ne iubiţi!”…
Cartea de Onoare a doamnei Maricica şi a Restaurantului Oradea ar trebui să stea la muzeu, să o vadă toţi orădenii, să se mândrească cu ea. Şi să înveţe că prietenia unor oameni speciali n-o pot câştiga decât alţi oameni speciali ”, spune Ruxandra Petrescu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!