Familia Takacs, îndoliată acum patru ani în cel mai crunt fel posibil, a lăcrimat la auzul veştii că dr. Adrian Constantin Romanul a ajuns pe mâinile poliţiştilor şi procurorilor, prins cu mită de la studenţi şi arestat (la domiciliu). „Am plâns când am aflat de dr. Romanul că a fost prins cu mită. Până la urmă, tot se face dreptate…”, a declarat pentru Jurnal bihorean şi Bihoronline tatăl veşnic îndoliat.
În 10 februarie 2010, unicul lor copil, Norbert, a decedat după o fractură de tibie, la spital. Şi asta pentru că, spun părinţii, nu a fost operat la picior imediat ci ţinut trei zile „pe secţie la doctorul Romanul” pentru o leziune la nas.
Povestea lor
Jurnal bihorean a relatat cazul lui Norbert, care, în seara de 6 februarie 2010, a trecut la ora 22:50, şoseaua din Piaţa Unirii, pe culoarea intermitentă, spun acum părinţii (bazându-se pe martori şi adaugă faptul că şoferul ar fi vorbit la telefon şi nu l-a văzut pe băiat) şi a fost surprins de o maşină. Băiatul a ajuns la Urgenţe, internat pentru weekend la secţia maxilo-facială de la Spitalul Judeţean şi abia în următoarea săptămână a fost transferat la secţia de ortopedie, pentru rezolvarea fracturii de tibie suferită în timpul accidentului. Prea târziu însă, fiindcă la doar câteva ore de la operaţie, Norbi s-a stins din viaţă sub privirile disperate ale părinţilor lui, la doar două săptămâni distanţă de a face majoratul.
Devastaţi de dispariţia unicului lor copil, părinţii sunt convinşi că Norbi ar fi fost şi acum în viaţă dacă în acel weekend, cadrele medicale din spital ar fi rezolvat problema la tibie şi nu ar fi fost internat la secţia maxilo-facială. Şi unii medici au declarat la momentul respectiv, pentru JB şi Bihon, sub anonimat, că Norbi ar fi trebuit internat la secţia de reanimare şi operat la tibie imediat ce a ajuns la spital.
Contradicţii
În „dosarul” lui Norbert sunt mai multe inadvertenţe legate inclusiv de spaţiul din secţia de ortopedie. Pe un act se specifică faptul că erau mai multe paturi libere, pe alt act la fel de „medical” se precizează lipsa de paturi disponibile de la secţia de ortopedie în momentul internării tânărului accidentat. Pe alte documente se specifică faptul că băiatul ar fi avut leziuni şi la torace şi la cap, au informat atunci părinţii.
Părinţii spun în primul rând că băiatului i s-au făcut investigaţii (ecografie şi radiografie) doar în noaptea accidentului şi nu i s-au refăcut, astfel încât ei nu neglijează şi ipoteza că anumite leziuni interne, cum ar fi la plămâni, să fi apărut după noaptea accidentului, dar care, din lipsa unor reexaminări medicale ulterioare, nu au mai putut fi reliefate. Dovadă că, spun părinţii, pe un act medical figurează că în noaptea decesului, Norbi ar fi avut o spută rozacee, dar şi faptul că părinţii sunt convinşi că medicii i-au scos cu puţin timp înainte să moară, apă din plămâni.
Ce e mai grav este că în acte se stipulează că Norbi nu ar fi avut probleme nici după operaţie decât în jurul orei 2:00, fapt contestat de părinţi, dar şi de unele acte. Astfel, părinţii susţin cu argumente că băiatul a început să se simtă rău în jurul orei 19:00, când a şi chemat asistenta de serviciu, fiindcă băiatul nu respira bine, dar că nu a fost luată în seamă decât după ce copilul a avut hemoragie masivă, ieşindu-i sânge pe nas şi pe gură. La patul lui, medicii care s-au perindat au pus starea de rău a lui Norbert pe seama operaţiei suferite. Un act medical arată că în jurul orei 23:30, băiatul dormea „liniştit” şi avea doar o uşoară dispnee, dar pe un alt document medical se specifică faptul că la ora 23:30 starea de sănătate a băiatului se înrăutăţeşte. Joi, în zori, băiatul a murit, diagnosticul fiind embolie grăsoasă.
Părinţii spun că pe un act medical se arată că băiatului i s-au recomandat anticoagulante care evită riscul apariţiei emboliei grăsoase la astfel de cazuri, dar pe alt act medical spun că scrie că nu i se recomandă anticoagulante în primele trei zile după traumatism cranio-cerebral, suferit tot în accident.
Unii medici specialişti opinează că pentru a preveni emboliile şi decesele în urma fracturilor se impune la fiecare caz un management corect al fracturii. Astfel, o persoană cu fractură la oasele lungi (femur sau tibie) trebuie să beneficieze de la început de un tratament special: trebuie să i se administreze anticoagulante, trebuie să fie foarte bine hidratat şi partea fracturată – imobilizată. În caz contrar, chiar şi astfel de fracturi aparent banale se pot solda cu deces. Şi pe forumul Bihoronline care a numărat sute de comentarii vizavi de cazul lui Norbi, mulţi oameni au făcut declaraţii referitoare la internările de pe secţia dr. Romanul.
Nota internă de la dr. Romanul
Cum se ştie, toate cazurile grave se întâmplă în weekenduri. A fost şi cazul lui Norbi, ajuns sâmbătă seara la spital. Şi părinţii au aflat că băiatul a fost internat la secţia de chirurgie maxilo-facială de la Spitalul Judeţean şi nu la ortopedie, din cauza unei dispoziţii dată de… dr. Constantin Romanul (alintat de unii – Titi), în 2009, pe vremea când era directorul medical la Judeţean, trimsă şefilor de secţii de la urgenţe şi de la toate secţiile de chirurgie din spital. Nota, intrată şi în posesia JB, indică negru pe alb că toţi oamenii care au probleme la faţă să se interneze la secţia dr. Romanul, chiar dacă au şi traumatisme ce ţin de urgenţe şi toate secţiile chirurgicale, cum ar fi neurochirurgia: „În urma controlului efectuat privind internările bolnavilor cu traumatisme cranio-faciale, fără afectare cranio-crebrală (cu sau fără pierdere de cunoştinţă) dar cu traumatisme complexe faciale (osoase şi/sau părţi moi), acestea, în continuare, se internează pe secţia neurochirurgie şi nu pe secţia maxilo – facială, contrar protocolului convenit şi semnat de Consiliul Medical al spitalului nostru.
Vă rog de urgenţă să prelucraţi şi să comunicaţi cele de mai sus colectivului medical pe care îl conduceţi privind respectarea acestui protocol, cu obligativitatea ca aceste cazuri să se interneze în secţia chirurgie maxilo-facială”.
La CEDO
Ghinionul familiei Takacs s-a ţinut scai. Avocatul care i-a reprezentat s-a dovedit a fi şi el „cu probleme” de justiţie. Acum, părinţii îndoliaţi spun că au parcurs toate etapele în ţară şi pot acum să îşi caute dreptatea la CEDO.
Citiți principiile noastre de moderare aici!