Se ştie că odată proţăpiţi în capul urbei sau al ţării, toţi se interesează de ei: oferă fotolii rudelor în te miri ce instituţii de stat (unii chiar şi în Parlamentul Europei) sau private ca să-şi asigure viitorul lor, nu pe al nostru.
De aici pornind, ziua de ieri a fost un exemplu din mai multe puncte de vedere. În primul rând, absenteismul nu face bine niciodată. Chiar dacă suntem supăraţi „pe cei de sus” că nu muncesc sau nu ar munci pentru noi, ar trebui să ne exercităm dreptul constituţional. Nu de alta, dar prin absenteism reuşim, fără să vrem de fapt, să oferim unora pe care nu i-am dori „acolo sus” start mai mare. La orice fel de alegeri.
Apoi mi s-a părut uluitor cum, pe plan local, partidul declarat acum doi ani mare învingător la alegerile locale printr-un trimis, acum a încasat un scor ruşinos.
După cum nu pot să cred că un actor sau o gimnastă ori un avocat reuşesc să obţină procente peste partide ceva mai cunoscute, într-o Românie în care votează mai mult sătenii, cu acces din păcate mai limitat la cultură, juridic şi sport.
Nu cred că e de bun augur nici încurcarea subiectelor de europarlamentare cu cele pentru alegerea preşedintelui (din timpul campaniei), mulţi români nereuşind să înţeleagă rolul alegerilor de duminică.
Singura soluţie pentru ca indivizii numiţi impropriu politicieni (doar pe criteriul că au au bani să urce în partid şi să-şi plătească scaunele la nivel înalt şi nu pentru că ar fi mai inteligenţi cognitiv, emoţional şi mai altruişti) să nu mai ajungă prea sus este prezenţa la vot.
Poate data viitoare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!