Le-am mai văzut şi vara trecută cu părinţii şi sora mea, dar aşteptam cu nerăbdare să le vizitez din nou.
Drumul a fost lung şi obositor. Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Castelul Dracula. Am intrat înăuntru. Acolo ne-a însoţit o doamnă. În camera cu sicriul Contelui Dracula erau multe picturi pe pereţi. La un moment dat lumina s-a stins şi toţi ne-am speriat. Aveam inimile îngheţate de frică, mai ales că eram exact lângă sicriu şi cunoşteam foarte bine legenda Contelui Dracula. M-am speriat foarte tare când am simţit că o mână mă apucă de genunchi, revenindu-mi cu greu din acea stare, odată cu reaprinderea luminilor. În gândul meu mi-am spus că aici nu voi mai reveni degrabă, eventual după ce mai cresc puţin.
Încântare
Am pornit apoi spre un alt obiectiv. Pe drum am admnirat frumuseţile naturii care îmbrăca veşmânt nou, verde, după o lungă şi friguroasă iarnă. Următorul popas a fost la Mănăstirea Voroneţ, unde am admirat frescele exterioare, care dau numele renumitului „albastru de Voroneţ”. În periplul nostru prin Bucovina am mai vizitat mănăstirile Humor, Suceviţa, Putna, Agapia, Neamţ, Văratec, mănăstiri încărcare de istorie, credinţă, frumuseţe şi artă. Fiecare este deosebită în felul ei şi se află într-o perfectă armonie cu spaţiul înconjurător: munţi, păduri, ape curgătoare. Ele arată puterea de creaţie a poporului nostru în tot ceea ce este frumos, frumos care ne încântă sufletul şi privirea.
La fel de încântată am fost şi când am vizitat Cetatea Neamţului, care este zidită pe un deal foarte înalt, priveliştea asupra oraşului Târgu Neamţ fiind minunată.
Un loc încărcat de poveste a fost bojdeuca lui Ion Creangă de la Humuleşti. Personajele din poveştile şi amintirile lui le poţi revedea aici cu multă plăcere.
La muzeul Mihai Sadoveanu am aflat povestea vieţii lui şi am făcut, în gând, o comparaţie între copilărie lui şi cea a Lizucăi din „Dumbrava Minunată”. Sunt locuri unice în lume, locuri unde m-am întoarce oricând cu mult drag. Când te afli acolo, timpul trece prea repede, şi parcă nici nu apuci să simţi oboseala. Ne-am întors în oraşul nostru drag, cu gândul la minunatele locuri vizitate şi cu nerăbdarea de a le povesti celor dragi ce ne-a fost dat să vedem, dar şi peripeţiile hazlii prin care am trecut.
Ioana Tabăra, clasa a III-a B, Şcoala cu clasele I – VIII „Nicolae Bălcescu” Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!